Numarul mortilor in cutremurul din Maroc a depasit 2.800 de persoane, deoarece un numar limitat de echipe de ajutor extern si de salvare s-au alaturat unei curse care se intensifica contra cronometru pentru a gasi supravietuitori ramasi in muntii Atlas, unde multe sate raman inaccesibile. Autoritatile marocane au declarat ca au „raspuns favorabil” la ofertele de ajutor din partea echipelor de cautare si salvare vizitatoare din Spania, Qatar, Marea Britanie si Emiratele Arabe Unite, dar inca nu accepta oferte suplimentare de ajutor din partea altor tari, in ciuda caracterului urgent al dezastru – inclusiv din Franta si din Turcia, care au suferit un cutremur mortal in februarie. Presedintele sau, Recep Tayyip Erdogan, a spus ca va ajuta „din toate mijloacele” daca oferta sa va fi acceptata.
Agentia de presa de stat a declarat: „Autoritatile marocane au efectuat o evaluare precisa a nevoilor pe teren, dat fiind faptul ca necoordonarea in astfel de situatii ar putea fi contraproductiva”.
Regele Marocului Mohammed VI a multumit tarilor pentru ofertele lor de ajutor.
Cutremurul cu magnitudinea de 6,8, cel mai mortal din Maroc in mai bine de sase decenii, a lovit un grup izolat de sate muntoase la 45 de mile sud de Marrakech si a zguduit infrastructura pana la coasta de nord a tarii.
Televiziunea de stat a raportat ca numarul mortilor a crescut la 2.862, cu 2.562 de persoane ranite si se asteptau ca bilantul sa creasca pe masura ce echipele de salvare ajung in satele indepartate din munti. Imaginile cu drone de la canalele locale de televiziune au aratat case traditionale din caramida de noroi complet aplatizate.
„Pana acum, nu am gasit supravietuitori, doar mortii ingropati sub daramaturi… mirosul cadavrelor este foarte, foarte puternic. Inca nu avem electricitate si apa”, a spus Aziz, un satean din Ijoukak, in apropiere de epicentrul cutremurului. El a spus ca lucratorii de asistenta si de urgenta au ajuns in sfarsit in sat, la cateva zile dupa cutremur.
Catunele de pe dealurile din jurul lui Ijoukak au ramas inaccesibile. „Nici si catarii si magarii nu au putut ajunge acolo, deoarece sunt bolovani uriasi care blocheaza drumurile”, a spus Aziz.
Conducand sus in munti, Gardianul a fost martor la un sir de sate si catune aplatizate, fara semne de ajutor. Pe alocuri drumurile de pamant prezentau semne de fractura din cauza cutremurului.
In Tafegheghte, candva adaposteau aproximativ 400 de oameni, satenii au spus ca 90 au murit. Toti cei intalniti au avut o poveste de pierdere a membrilor familiei, unii aproape toata familia lor. Un fermier a supravietuit doar pentru ca a ajuns la usa mai repede decat sotia si alte rude, care au pierit in daramaturi. Un alt barbat a spus ca a fost singurul supravietuitor din familia sa.
In catunul Tarouiste a fost o poveste asemanatoare. Din cele 12 case care au fost candva acolo, nici una nu a mai ramas in picioare. Nici macar ambulantele nu ajunsesera inca la el. Cadavrele a sase persoane au fost dezgropate de vecini si duse pe munte, unde masinile le puteau duce la spital.
Imaginile impartasite de guvernul marocan pe retelele de socializare au aratat ca soldatii sapa frenetic printre gramezi de moloz si folosesc caini in speranta slaba de a gasi supravietuitori ramasi, in timp ce cadavrele invaluite in paturi erau aliniate in apropiere.
harta de localizare
Multi s-au temut ca dificultatile combinate de acces la satele de munte indepartate, precum si un raspuns intarziat in caz de urgenta, bazat in mare parte pe aprobarea palatului regal, impiedica eforturile de salvare. Canalele locale de televiziune au aratat imagini cu elicoptere militare zburand deasupra zonelor muntoase din apropierea epicentrului, aruncand ajutoare de la ambarcatiune.
Salvatorii civili au descris ca s-au grabit sa ajunga in sate indepartate, in timp ce multi dintre varfurile muntilor Atlas au ramas inaccesibile. Satenii din regiunea indepartata Al Haouz au spus ca au sapat in moloz cu mainile goale pentru a-si elibera vecinii prinsi, uneori prea tarziu.
„Satenii au ajutat sa sape printre moloz si sa caute supravietuitori”, a spus Mustapha Abbou, un lucrator voluntar din regiune care se afla in satul Azgour.
„In acest moment, zonele care raman cel mai greu accesibile sunt comunitatile rurale Ijoukak, Ighil si Aghbar, aproape de epicentrul cutremurului. Unele ajutoare au ajuns in orasul Ijoukak, dar zona include si catune mai mici mai sus, in munti. Daca nu putem ajunge acolo cu masina, vom duce provizii de hrana acolo sus cu motociclete sau magari.”
Premierul marocan, Aziz Akhannouch, a carui familie include supravietuitori ai unui cutremur mortal din Agadir din 1960, a declarat ca tara ar putea fi „mandru de solidaritatea spontana a marocanilor”.
Omar Saadoune, un activist al societatii civile, vorbind din Casablanca, a descris comunicarile sale cu locuitorii din satele de munte indepartate din Al Haouz.
„Situatia este catastrofala, multe case s-au prabusit complet. Deoarece acestea erau case facute in mare parte din caramizi de noroi, atunci cand s-au prabusit au ingropat si oameni inmormantati, ceea ce ingreuneaza si posibilitatea de a gasi oameni in viata. Sunt multi morti, dar este foarte greu de evaluat numarul acestora.”
Locuitorii satelor izolate din varfurile muntilor Atlas erau dependenti de livrarile de ajutoare pentru apa si alimente de baza, a spus el, situatie complicata de pierderea resurselor de energie electrica si problemele continue cu retelele de telefonie. „Oricine avea inca o baterie de telefon ramasa a folosit-o pentru a cere ajutor”, a spus Saadoune.
Unele sate de munte, cum ar fi Talat N’Yaaqoub, la 60 de mile sud de Marrakech, care se afla aproape de un drum principal din orasul antic, au inceput sa elibereze incet, dar sate precum Aghbar, mult mai la sud, au ramas complet inaccesibile, a spus el.
Mehrdad Sasani, profesor de inginerie civila si de mediu la Universitatea Northeastern din SUA, a declarat ca casele mai ieftine din caramida de noroi care predominau in sate cresc riscul de decese in timpul unui cutremur.
Rezidentii si expertii din regiunea afectata au subliniat de multa vreme neglijarea statului, in special lipsa infrastructurii de baza in Al Haouz. „Aceste tipuri de structuri sunt foarte fragile, ceea ce inseamna ca nu au capacitatea de flexibilitate si miscare necesara in timpul unui cutremur, ceea ce inseamna ca s-ar prabusi”, a spus Sasani.
In plus, a spus el, materialul de tip argila folosit pentru construirea caselor a crescut riscul de sufocare pentru locuitorii prinsi sub daramaturi, deoarece atunci cand casele s-au prabusit, nu a permis sa apara pungi de aer care sa permita supravietuitorilor sa continue sa respire.
„Aceste case au pereti grei care suporta greutatea acoperisurilor. Cand acestea scad, duce la o probabilitate mai mare de victime”, a spus el.
