La o terasa in Gradina Icoanei, Nicolae Comanescu comanda un espresso dublu si isi aprinde o tigara desenand cu ea linii sinuoase prin scumiera deja plina. Cam in aceeasi maniera cum face si pe panzele sale, cu pensula, folosind cenusa, praf, pamant sau pulbere de caramida. 

Artistul a inceput sa lucreze in tehnica combinatorie in 2007 intitulandu-si prima serie de peisaje urbane pictate cu praf -Dust 2.0. A continuat apoi cu “3 in 1: Mustar, Cenusa si Noroi” ,o serie de lucrari despre Bucuresti pictate cu… mustar, cenusa si noroi.

“Cred ca am fost primul din Bucuresti care a desenat cu astfel de materiale, dar nu sunt singurul din lume. De exemplu am citit despre un artist chinez care picteaza cu scrumul ramas de la betisoarele folosite in templele budiste. Am auzit si de un artist brazilian care a adunat praful de pe lucrarile dintr-un muzeu si apoi a reconstituit cu el temele din lucrarile respective”, povesteste Comanescu.

Inainte de combina vopseaua cu praful artistul a experimentat si cu alte medii artistice precum instalatia, fotografia sau performance-ul. Timp de 4 ani, intre 1997 si 2001, alaturi de Florin Tudor, Mona Vatamanu, Angela Bontas, Alina Buga, Alina Pentac sau Dumitru Gorzo, Comanescu a facut parte din Rostopasca,”cel mai vioi nucleu de artisti tineri din Bucuresti, poate din Romania, in zilele noastre” cum spunea atunci profesorul si criticul de arta Adrian Guta.

Pictorul a participat impreuna cu Rostopasca la Bienala de la Venetia si a expus in mai multe galerii internationale. “Eram atunci din pacate si din fericire singurul grup de artisti tineri din Bucuresti”, spune Comanescu aprinzandu-si inca o tigara si povestind in continuare, cu glas egal despre traseul sau artistic.

In 2004 artistul a avut prima expozitie solo denumita Grand Prix Remix, o serie de lucrari cu accente fauviste (curent francez de la inceput de sec.XX) si ironii urbane. De atunci a continuat pe cont propriu, nu a fost niciodata reprezentat de un galerist si isi vinde lucrarile singur fiind printre putinii artisti care traiesc din ce vand. Lucrarile sale costa acum in jur de 2000 de euro in capitala iar in Viena de exemplu, au fost vandute si cu 3000 pana la 6000 de euro.

Artistul nu a fost insa intodeauna un artist cu o cota ridicata pe piata de arta. In facultate traia impreuna cu sotia sa intr-o mansarda “cat o Dacie”. Era frumos totusi “pentru ca in cladire ne adunasem mai multi studenti si incepusem in mod natural un fel de “brotherhood” de campus, cum e in America. Eu eram la Arte, un vecin de al meu era la Drept (intre timp a ajuns avocat si colectionar), altul are acum o firma de publicitate, iar in alte doua garsoniere alaturate stateau alti doi artisti care intre timp s-au calugarit, unul dintre ei pe muntele Athos. Pe proprietara noastra o chema tanti Paulina si avea 35 de pisici”, si-aminteste razand Comanescu.

Pictorul a stat in facultate timp de 7 ani, voluntar, ca sa nu piarda dreptul la un atelier. “Am luat scutire de la doctori ca sa raman repetent, pana s-au prins secretarele si au zis ca-mi dau 10 pe linie chiar fara sa particip la cursuri, doar ca sa termin odata”. Pe atunci viata de artist era grea dar boema si Comanescu picta mai mult pentru temele de facultate, fara ambitii financiare, iar serile petecea in Club Web sau mergea in barul Amsterdam care si-a schimbat intre timp profilul.

Acum, cand nu picteaza sau nu sta cu familia, artistul il viziteaza mai mult pe Ota cu care a deschis recent Magazinul national de arta contemporana. MNDAC este primul magazin din Bucuresti care functioneaza dupa ideea supermarketurilor de arta din afara unde se vand lucrari de arta semnate de artisti tineri dar si de cei conscarati, la preturi fixe, mai mici. Comanescu e alaturi de Ota “curatorul” magazinului si cunoaste bine piata de arta contemporana despre care spune ca e foarte diferita de perioada cand exista Rostopasca.

“Acum zona artistica e mult mai colorata, nu mai stii la ce evenimente sa mergi. Exista artisti care sunt inspirati din prezent foarte mult si artisti care dialogheaza cu trecutul recent, cu perioada comunismului. Parerea mea e ca tema comunismului nu s-a epuizat, mai e mult de sapat acolo. Cred ca traim intr-o lume destul de confuza si nu vom reusi sa trecem mai departe pana nu stim ce s-a intamplat cu adevarat inainte de ’89 si nu ne asumam asta.”

In lucrarile sale tema cea mai frecventa este peisajul urban. Comanescu documenteaza in momentul de fata, aproape in fiecare dimineata, cu aparatul de fotografiat in mana, casele lasate in paragina in capitala, pentru o expozitie viitoare de lucrari cu praf. Cand a parasit Gradina Icoanei artistul a pornit agale prin parc spunand ca o sa mearga pe jos inspre casa, in Berceni. ” Eu chiar si cand ma duc la magazin (MNDAC) iau un drum mai lung, trec prin parcul Tineretului, ajung in Izvor si apoi spre Cotroceni. Imi place sa ma plimb”.