Campaniile prezidențiale au fost totdeauna dure și ele au adus in atenția publicului amanunte despre care doar se zvonea sau la care nimeni nu se aștepta.

De la ateismul lui Ion Iliescu din 1996 și apartenența la o secta neo-protestanta a lui Vadim Tudor discutata in 2000 și de la acuzele privind homosexualitatea lui Adrian Nastase aduse in discuție de CT Popescu in dezbaterea decisiva cu Traian Basescu din 2004 pana la filmulețul acuzator in care actualul președinte lovea un copil prezentat in campania din 2009, campaniile pentru prezidențiale au avut totdeauna doza lor de lovituri dureroase pentru candidați.

Ne aflam acum cu cateva luni inaintea alegerilor prezidențiale și marea intrebare a momentului este daca premierul Victor Ponta va candida sau nu la prezidențiale. Din ce in ce mai mulți pesediști, chiar și socrul sau, il imping discret spre o candidatura. Dar este Ponta dispus sa-și puna trecutul pe masa?

Cazul Panait, scheletul din dulap

Pentru ca in afara de faimosul plagiat, care in mod sigur va fi folosit din plin, premierul mai are in biografia sa cel puțin un subiect despre care lumea „a auzit” dar nu știe suficient. Este vorba despre moartea procurorului Cristian Panait in anul 2002, la scurt timp dupa ce a fost vizitat de fostul sau coleg, Victor Ponta, pe atunci șef al Corpului de Control al premierului Nastase.

Iata un scurt rezumat al faptelor intamplate atunci: Un procuror de la Bihor, pe nume Alexandru Lele, il aresteaza pe un afacerist local, Adrian Tarau, fiul fostului prefect PSD al județului, Aurel Tarau. Imediat, premierul Adrian Nastase declara ca „nu crede in arestarile de vineri seara”, iar dupa scurt timp procurorul Lele (care susținea ca din actele pe care le cercetase „se vede imixtiunea premierului”) devine din acuzator, acuzat.

Cel trimis sa-l ancheteze pe Alexandru Lele este tanarul procuror de la Parchetul General, Cristian Panait. Acesta merge sa percheziționeze domiciliul lui Lele, dar totul se transforma intr-un scandal la care este prezenta presa (Lele chemase o televiziune locala). Dupa cateva zile, procurorul Panait cere scoaterea de sub urmarire penala a lui Alexandru Lele, dar solicitarea ii este respinsa. La puțin timp, moare dupa ce cade de la etajul 10 unde locuia cu matușa sa, iar autoritațile decid in urma unei expertize post-mortem (care stabilește ca era „labil psihic”) ca a fost vorba despre o sinucidere.

Amanuntul cel mai interesant este ca ultima persoana care l-a vizitat pe Panait este fostul sau coleg Victor Ponta. „Cainele de Ponta mi-a facut-o”, este o afirmație despre care se spune ca a fost facuta de Panait, potrivit matușii sale (cea care a dezvaluit de altfel și faptul ca Ponta l-a vizitat pe Panait inainte ca acesta sa moara).

Misterul din jurul morții lui Cristian Panait și mai ales intrebarile despre rolul lui Victor Ponta in aceasta tragedie reprezinta scheletul din dulapul premierului și probabil un motiv „greu” pentru care Ponta ezita sa candideze. Ca se așteapta ca subiectul sa fie repus pe tapet oricand, este clar dintr-o declarație facuta de Ponta inainte de alegerile din 2012 („Probabil o sa aflați despre mine, ca am violat batrane, ca am omorat pe cineva”, comenta – chipurile ironic – Ponta posibilele acuzații ce ar mai fi putut sa-i fie aduse dupa povestea plagiatului).

In curand apare filmul. Va fi in campanie?

Lucrurile par insa sa se accelereze, pentru ca despre moartea procurorului Panait este pe cale sa apara un film de lung metraj, realizat de regizorul Tudor Giurgiu, dupa cum relateaza ReporterVirtual.ro

„Cristian (titlu de lucru) ar putea redeschide in cinema-ul romanesc o poarta spre un gen rar explorat, thrillerul politic. Imaginea noastra favorita din cele puse la dispozitie de producatorul Libra Film este cea cu idealistul procuror Cristian (jucat de Emilian Oprea) stand la birou si scrutand cu privirea dosarul din fata. Ne asteptam la un personaj incoruptibil, cu privirea atintita catre adevar si gata de orice pentru a-l descoperi, in ciuda opozitiei colegilor sai si a altor pioni din lumea politica”, scrie site-ul de specialitate cinemagia.ro. Despre noul sau proiect, Tudor Giurgiu spune, citat de acelasi site: „E un film foarte personal, probabil cel mai dificil film la care am lucrat. Mi-e greu sa vorbesc inca despre el, sunt inca in perioada de dinainte de montaj cand senzatiile traite la filmare sunt foarte puternice. Stiu doar ca publicul va descoperi un actor exceptional, Emilian Oprea, la debut in rol principal in lungmetraj”.

Filmul, cu un scenariu scris de Loredana Novak si Tudor Giurgiu, a beneficiat de un buget de 1,13 milioane de euro si a inceput filmarile in februarie, urmand ca saptamana aceasta sa termine lucrul cu actorii si sa inceapa cat de curand post-productia.

Premiera este programata pentru primavara anului viitor. Ce s-ar intampla insa daca ea ar fi devansata? Cum ar fi pentru Victor Ponta ca filmul sa apara in plina campanie pentru prezidențiale, cand premierul s-ar afla in lupta pentru Cotroceni. Dați-va seama care ar fi impactul!

Cristi Danileț: Abia aștept sa vad filmul

Judecatorul Cristi Danileț, membru CSM, scrie pe contul sau de Facebook despre filmul pe care Tudor Giurgiu il are in lucru și care se refera la moartea procurorului Cristian Panait.

Danileț precizeaza ca a avut el insuși o intalnire cu Tudor Giurgiu, in perioada in care acesta se documenta despre film.

„In urma cu doi ani un regizor mi-a solicitat o intalnire sa discutam despre justiție. Am acceptat. Mi-a expus ideea: era vorba despre un eveniment tragic din justiția romana, parțial neelucidat. A vrut sa afle mai mult despre modul in care era organizata și funcționa justiția la inceputul anilor 2000”, scrie Danileț, care evoca lumea justiției acelor ani:

„Eram tanar judecator atunci, uimit și scarbit de ceea ce vad: dosare cerute la Guvern spre analiza, greva procurorilor, șefi care dadeau și luau dosare, ministrul care trimitea inspecții cand vroia el impotriva magistraților incomozi, tineri delegați la Parchetul General sarind toate treptele intermediare și apoi trimiși ca niște kamikaze sa ancheteze cazuri extrem de sensibile și care ii depașeau cu mult, declarații ale oamenilor sus-puși cum ca nu cred in arestarile dintr-o anumita seara urmate de eliberarea celor arestați, servicii secrete militarizate inființate nelegal și care spionau viața privata a magistraților, procurori care faceau arestari și de abia apoi cautau probe, șefi din justiție schimbați peste noapte și altii cu capul plecat ca niște ghiocei, mandatul judecatorilor supremi limitat in timp, ordine verbale de la șefi și dispoziții scrise de la MJ cum sa soluționam dosare, chiar anchete daca indrazneai sa aplici CEDO etc. Și, dincolo de toate, o frica imensa care domina sistemul. Frica și tacere…”

Cristi Danileț evoca voalat și moartea procurorului Cristian Panait și spune ca „abia așteapta” sa vada filmul lui Tudor Giurgiu.

„In acei ani, cațiva magistrați au indraznit sa iasa din conformism. 2002-2004 au fost ani de revolta, deseori inabușita. Unii și-au pierdut funcția, alții… viața. Alții am devenit persona non grata și am intrat pe lista neagra a ministrului. Din fericire, a venit anul 2004 cu cele trei legi ale justiției și apoi imbunatațirile din 2005, iar lucrurile s-au schimbat radical: funcțiile de conducere se ocupa prin concurs, promovarea se face prin concurs, serviciul de spionaj al magistraților a fost desființat, s-a creat CSM, inspecția a trecut de la MJ la CSM, toate dosarele „de cadre” au fost transferate de la MJ la CSM, a inceput informatizarea, transparența și apoi… dosarele. Eu de abia aștept sa vad filmul”, scrie judecatorul membru al CSM.