Salariul minim garantat e una din masurile sociale care chiar si pentru un socialist nu are cum sa aiba sens. In cel mai bun caz nu are nici un efect, in cel mai rau caz insa distruge tocmai pe cei pe care ar trebui sa-i ajute. De ce? Intr-o economie de piata libera avem 2 cazuri:
Cazul 1. Salariul minim garantat este inutil.
In acest caz salariul minim garantat este mai mic decat salariile real obtinute de angajatii unei companii. Caz in care nu este deloc necesar si este doar inca un alt chin contabil cu care trebuie sa se lupte firmele.
Cazul 2. Salariul minim garantat “forteaza” salariile.
In acest caz salariul minim garantat este mai mare decat ar putea o companie platea anterior pentru o activitate. Caz in care avem mai multe situatii:
a) Firma va incerca sa absoarba costurile suplimentare ce va duce la o scadere a profitului. In general firmele care se bazeaza pe munca ieftina nu au marje foarte mari de profit deci foarte putine isi vor permite lucrul acesta fara sa intre in faliment. In cel mai bun caz nu mai au fonduri sa se dezvolte si sa creeze noi locuri de munca. In acest caz ajungem la stagnarea economiei.
b) Firma va incerca sa transfere costurile suplimentare in preturi. Caz in care va vinde mai putin si deci va trebui sa dea afara oameni. Asadar in acest caz ajungem la somaj sporit.
c) Va ajunge la concluzia ca activitatea respectiva nu mai e profitabila in Romania, caz in care se va inchide complet afacerea si se va muta in alta parte. In acest caz efectele de la a si b sunt cumulate si inmultite.
In secolul 21 cu o economie din ce in ce mai mondializata cazul c) este cel mai intalnit. In momentul cand conditiile de afaceri nu mai sunt propice firmele se muta sau dispar sub presiunea importurilor mai ieftine din alta parte. Motivatia socialista fluturata de toate partidele de stanga este ca salariul minim pe economie ar impulsiona consumul si prin acest lucru si economia. Cat se poate de fals! si acest lucru se poate demonstra cel mai simplu prin ducere la absurd.
Daca 10% crestere salariala ar impulsiona consumul si economia, 100% crestere salariala nu ar impulsiona de 10 ori mai mult? De ce atunci nu o face nici un guvern socialist? Pentru ca in realitate stiu unde s-ar ajunge. La hiperinflatie si la distrugerea completa a economiei.
Cum stau lucrurile in Europa:
Avand in vedere cele de mai sus in majoritatea tarilor care au un salariu minim garantat acesta este intr-adevar fixat la limita de jos a castigurilor astfel incat doar cateva procente au efectiv acest salariu, restul fiind peste. Deci acest venit minim garantat e mai mult un contract social al statului cu cetatenii, o promisiune ca nu vor castiga mai putin decat acest minim. Adica nu inseamna mai nimic. Si pentru ca nu inseamna mai nimic unele tari nici nu-l au.
In Germania, campionul Uniunii Europene la economie cu o protectie sociala redutabila, nu exista salariu minim garantat de stat. Vrei sa te angajezi pe 2E/luna, esti liber sa o faci. La fel si in urmatoarele tari: Danemarca, Italia, Austria, Finlanda, Suedia, Islanda, Norvegia si Elvetia.
Ce au in comun toate aceste tari: cu exceptia Italiei, aceste tari, desi au sisteme de protectie sociala mult mai bine puse la punct decat suratele lor din Europa, totusi economiile lor o duc mult mai bine. Pana si Italia e doar exceptia care intareste regula. Fata de colegele sale din tarile PIIGS, care toate au salarii minime garantate fixate la sume astronomice, o duce mult mai bine.
La polul opus se afla Spania care are 750E salariu minim garantat dar si 26% somaj, in randul tinerilor si necalificatilor (adica taman aia cu salariile minime) acest procentaj ajungand la 40%. La ce le foloseste salariul minim garantat acum? In loc sa-l scada, ca sa-l ajusteze la noua realitate, au preferat sa-l tina sus ca in vremurile bune.
Ce s-a intamplat in Romania:
In 2007, salariul minim garantat era de 390 de lei. In curand va fi 800 de lei. Asadar in doar sase ani salariul minim garantat s-a dublat. S-a intamplat asa si cu celelalte salarii? Normal ca nu, deci salariul minim garantat a luat-o razna, dupa voia partidelor ce s-au succedat la guvernare in aceasta vreme. Adica toate si in toate combinatiile: PNL + PDL, PNL, PDL + PSD, PDL, PSD + PNL.
Astfel in 2013 s-a ajuns la o situatie paradoxala, unica in lume. Romania este singura tara din lume cu peste 25% din angajati incadrati cu salariul minim pe economie adica 750 de RON. Si acum guvernul vrea sa le mareasca salariile din pix la 800 de lei. De ce? Oare nu stiu riscurile? S-ar putea sa le stie, in fond au atatea exemple de unde sa se “inspire”. Dar miza este alta. Si aici intervine faza cu furatul caciulii.
Cum isi fura caciula Guvernul?
In Romania, toate guvernele din ultimii 23 de ani au considerat ca e bine sa “mimeze” bunastarea socialista din vestul Europei. Si astfel s-a ajuns in situatia absurda ca dupa cifre Romania sa devina campioana la taxarea muncii, alaturi de tari precum Danemarca, Germania sau Franta. Peste 45% fara deduceri personale din fondul de salarii ajunge in buzunarul statului prin diferite taxe si impozite.
Problema e ca o buna parte din economie nu are cum sa sustina fanteziile socialiste ale statului roman. Daca ar trebui sa plateasca aceste taxe, in secunda urmatoare si-ar inchide portile. Si, pentru ca sa supravietuiasca, firmele au recurs la un truc. Au incadrat majoritatea oamenilor cu salariul minim pe economie si restul banilor ii dau la negru sau prin alte forme mai putin impozitate: PFA, drepturi de autor, microintreprinderi.
Statul stie acest lucru si de aceea si-a permis in plina criza mondiala sa dubleze salariul minim garantat. Problema e ca acest lucru nu rezolva situatia nimanui. Nici a statului care duce lipsa de bani si care la o marire cu 50 de RON salariu brut daca obtine 30 in plus in taxe sau aprox. 80 milioane de Euro pe tot anul, o nimica toata. Si nici a firmelor si angajatilor, care sunt cocosati de taxe.
Care ar fi solutia reala?
Romania nu e Franta si nici Germania. Aceasta e o realitate pe care nici un guvern roman de pana acum nu a vrut sa o accepte. Asadar, in loc sa ajustam taxele dupa realitatea din Franta sau Germania, ar fi bine sa le ajustam dupa realitatea din Romania.
Si realitatea in Romania este ca serviciile sociale pe care le livreaza statul sunt inexistente sau de proasta calitate. Asa ca cel mai bine este sa ne concentram pe privatizare si pe externalizarea acestor servicii, care va duce la micsorarea taxelor. Si nu pe mariri de taxe care nu aduc bani la buget. Cateva sugestii succinte:
Privatizarea sanatatii. In doi pasi rapizi, mai intai asigurarile de sanatate si apoi spitalele si clinicile. Unul din efectele pozitive ale spagii in sistemul sanitar e ca romanii sunt deja obisnuiti sa plateasca pentru serviciile medicale. Privatizarea nu ar face aceasta practica decat legala si impozitabila. Si ar aduce bunastare angajatilor din sistemul medical care acum emigreaza pe rupte in alte tari. Privatizarea educatiei. Avem deja gradinite private care functioneaza excelent. De ce nu si gimnazii, licee si facultati. Daca statul vrea sa asigure educatie gratuita sa ofere vouchere elevilor. Dar managementul unitatilor de invatamant sa fie privat si la libera alegere a parintilor. Privatizarea pensiilor. Deja pensia medie de 800 de RON in Romania este o gluma proasta. Iar viitorul arata si mai rau. Nu le mai luati oamenilor bani din buzunar pentru o pensie care nu le-ajunge sa traiasca. Inlocuiti treptat pensiile de stat cu cele private. In 20-30 de ani statul ar putea iesi complet din afacerea pensiilor pe care a dat dovada ca o gestioneaza atat de prost.
Face acest lucrul statul?
Nicidecum! Ba din contra, isi continua visele socialiste si o da inainte cu cresterea impozitelor, inventarea altora noi si strangerea suruburilor pana cand in economie nimic nu mai misca. Ultima gaselnita: supraimpozitarea salariilor de peste 1000E.
Aceste lucruri nu vor rezolva niciodata situatia Romaniei . Singura sansa este o guvernare realmente de dreapta care sa aiba vointa si puterea sa faca aceste modificari legislative.
Alexandru Anitei, zis “Kyberion”, este membru al Miscarii Antitaxe si semnatar al Cartei Libertatii Fiscale.