Treizeci de tripticuri, dintr-o serie de 32, alcatuiesc o serie faimoasa: “Chiyoda no on- omote” (Scene din afara Palatului Chiyoda), opera de maturitate, grava si asezata, a unui artist reprezentativ pentru epoca Meiji: Toyohara Chikanobu.Gravuri japoneze inedite, din epoca Meiji, ne invita intr-o calatorie insolita la curtea shogunala. De Madalina Mirea

Despre acest artist exemplar, care a asimilat lectia clasicilor gravori japonezi, se vorbeste ca despre un cronicar monden al vietii de la curtea shogunala, marcata de profunde transformari si influente occidentale la cumpana dintre 1800 si 1900.

Panouri ample, compuse din cate trei gravuri fiecare, pe hartie fina, trec in revista activitatile la care asista shogunul si suita sa. Fie ca este vorba despre scenele in care marii proprietari de terenuri vin sa se instaleze la curte pentru un an (asa numita prezenta alternativa care zadarnicea comploturile vasalilor impotriva shogunului) sau despre scene de vanatoare, pescuit, sporturi, la care curtea asista ca la spectacole in aer liber, artistul consemneaza totul cu minutie si cu un simt al culorii care il particularizeaza in contextul gravurii nipone. Cate culori, atatea placi si, cu toate acestea, Chikanobu nu e parcimonios. Conturul negru reda detaliile bogat ornamentatei vestimentatii, sau, dupa caz, ale elementelor arhitectonice de interior sau exterior. Si daca personajele sunt imbracate in falduri ample, in infinite tonuri de cenusiu, albastru, verde sau ocru, un accent galben vine sa creeze contrastul necesar perceptiei occidentale, placut surprinsa de o ambarcatiune sau un pod coraille aruncat peste un decor neutru. Din cand in cand actiunea este localizata, prin schitarea in fundal a muntelui Fuji.

Planurile sunt separate de nori decorativi, multiplele actiuni surprinse dau seama despre o inalta abilitate in folosirea regulilor perspectivei. Asadar, lectura nu este una dificila, dat fiind ca, macar in parte, elementele picturale sunt recognoscibile. In aerul cernut prin brise-soleil, ca sa fereasca de lumina pretioasele exponate, picura suave si subtile sonoritati in surdina, care subliniaza delicata atmosfera. Privitorul este surprins si fermecat. Curatorul, d-na Carmen Brad, specialist in arta extrem-orientala, a gandit toate aspectele, concertat, pentru obtinerea unui maxim efect. Iata opinia sa: “Ansamblul exprima, dincolo de o evidenta implicare emotionala si identitara, incercarea artistului de a aduce un suflu nou in gravura nipona, prin imbogatirea limbajului plastic cu elemente de stil si reprezentare tridimensionala a spatiului, de tip european, in contextul in care, catre finalul secolului al XIX-lea, declinul gravurii ca mestesug este destul de accentuat. (…)

Ceea ce propune Chikanobu in aceasta serie este o reprezentare compozita, realizata intr-o maniera grafica mai apropiata stilistic de desenul european. Desi mai accesibila, imaginea pastreaza nealterate precizia desenului si decorativismul proprii stilului nipon. A fost un experiment interesant, unic in creatia lui Chikanobu, care in ultima parte a activitatii s-a reintors la maniera care l-a impus in societatea artistica a capitalei.”

Pentru a nuanta perceptia asupra acestui artist si pentru a-l situa mai bine in context, curatorul a inserat in parcursul expunerii si cateva bijinga, lucrari ce infatiseaza imagini cu femei frumoase, de acelasi autor. Departe de a fragmenta discursul, aceste imagini vin sa-l sublinieze si sa-l completeze. “Tanara cu ikebana”, “Femeie frumoasa din perioada Bunka”, “Femeie frumoasa din perioada Kambun” si tripticul “Ocupatii ale femeilor japoneze”, intregesc seria celor 32 de tripticuri. Lor se adauga doua desene preliminarii: “Placeri ale frumoaselor” si “Doamne de la curte prezentand daruri cuplului imperial”, relevante pentru tehnica abordata de cel care a marcat istoria gravurii traditionale japoneze: Toyohara Chikanobu.