Ceea ce am vazut la Pungești, dar și pe drum, m-a ancorat și mai tare in realitatea infecta a societații romanești. O societate mutilata de catre comuniștii-securiști care ne-au cotropit țara, in 1989, sub obladuirea “marelui conducator” Ion Iliescu.
In același timp, aceasta experiența mi-a dat și speranța intru-cat am intrat din nou in contact cu o alta Romanie. O Romanie care gandește la fel ca mine și care vrea sa scape, cu orice preț, de acești cotropitori.
In drum spre Pungești…
…am fost opriți de șase ori de catre echipajele de poliție, jandarmerie și ARR, iar la intoarcere de doua ori. Ba am fost și escortați de jandarmerie la un moment dat, iar in aer am observat un elicopter de armata.
O parte dintre pasagerii autocarului au fost legitimați de catre poliție de parca am fi fost teroriști.
Tot timpul ni se spunea ca este pentru siguranța noastra dar m-am saturat de atata siguranța cand in Romania singura siguranța pe care poți sa o mai ai este bataia de joc a politrucilor, a instituțiilor și a organelor statului la adresa celor care le platesc painea de pe masa.
Bonus de participare, pentru firma al carei mijloc de transport a fost inchiriat, a fost o amenda de 7.000 de lei. Am aflat telefonic ca nici ceilalți care au fost la fel ca noi și au mers catre Campeni nu au scapat fara 3.000 de lei amenda.
Bineințeles ca nu erau toate in regula (foaia de parcurs de exemplu) dar, cu aceasta ocazie, organele statului au demonstrat ca știu sa aplice legea dar o fac numai preferențial și la comanda. Romania a ramas fara paduri dar cate mașini incarcate cu lemn mult peste limita admisa au fost oprite și luate masuri impotriva hoților?
Așadar, singurul scop al organelor statului a fost de a ne intarzia cat mai mult posibil și de a ne șicana.
La intoarcere, la a doua oprire a poliției, nu am mai rezistat, fiind tarziu deja, și am mers mai mulți barbați și femei la polițist sa-l intrebam de ce am fost urmariți toata ziua și de ce ne oprește. Raspunsul a fost: “Nu am nimic (cu voi)! Dar ce sa fac! Așa mi-a zis șefu’!” L-am intrebat inapoi: “Daca șefu’ iți zice sa tragi in noi, tragi?”. A ridicat din umeri.
La Pungești…
…am gasit niște oameni ingroziți precum niște caini haituiți din toate parțile.
Presiunea asupra lor a fost și este imensa. Este o forța de cateva zeci de miliarde de euro care vrea sa ii striveasca.
In momentul in care s-au tras clopotele la biserica oamenii au plecat direct catre punctul de rezistența. Au plecat pana și femei de 80 de ani fara sa se mai incalțe pentru a nu pierde timp: “Și-așa abia umblam. Daca mai stateam sa ne mai și incalțam ajungeau cu sonda inaintea noastra.” Au plecat efectiv, pe jos, in șosetele de lana.
Oamenii erau speriați, infrigurați și mi-au spus ca se simt tradați de catre toți reprezentanții statului roman.
Acolo, pe langa saracie, grija zilei de maine, dezbinarile familiale din cauza banilor și a parinților plecați in strainatate a mai venit și Chevron sa le otraveasca apa. Campul lor este plin de vite. Ei știu ca acestea vor disparea daca incep exploatarile. Aveau nevoie ca de aer macar de puțina solidaritate și empatie. Sa vada ca nu sunt doar ei in lupta aceasta care nu mai este doar ilegala, ci de-a dreptul criminala. Sa vada și sa simta ca nu sunt singuri.
Cand am plecat…
…acolo au ramas femei, copii, tineri și batrani cu lacrimi in ochi și cu mainile stranse la piept deznadajduiți dar foarte indarjiți impotriva corporațiilor și a reprezentanților statului și ai partidelor politice.
Țara noastra, noi și familiile noastre suntem sub ocupație. Razboiul economic este in plina desfașurare, iar politicienii v-au vandut. Pe mine nu, caci eu nu i-am votat, ci mi-am anulat buletinul de vot.
Așadar, haideți romani, oriunde v-ați afla! Hai Romania!
