Vi sa intamplat vreodata sa intarziati undeva? Da, desigur. Si de ce nu ati face-o, daca aveti parte de acelasi tratament din partea altora? Nu spun ca ar trebui sa va faceti un obicei din asta, dar o intarziere pe saptamana mi se pare perfect acceptabila.

Cunosc o multime de oameni care si-au facut un hobby din a intarzia peste tot. La intalniri, la masa, la nunta, la toaleta. Si de fiecare data, atunci cand catadicsesc sa apara, afiseaza aceeasi expresie – cu gura zambind pana la urechi, ochii putin stransi, de parca ar fi cel mai amuzant lucru din lume sa-i faci pe altii sa te astepte. Ei bine, nu e. Va pot enumera un milion de lucruri mai amuzante si tot nu as fi nevoit sa ma leg de greutatea americanilor, taxele englezilor sau de perfectionismul exagerat al nemtilor.

Totusi, aceasta specie care practica intarziatul activ este in continua crestere. Numai saptamana asta am numarat cincizeci de suflete care au intarziat la o intalnire de vreun fel sau altul. Si asta in cazul in care eu cunosc cincizeci si unu de oameni, de unde rezulta ca singura persoana de incredere despre care stiu in permanenta ca este unde ar trebui sa fie la un moment dat este batranelul din vecini, este imobilizat la pat. Lucru deloc incurajator, dat fiind ca socializarea este unul dintre elementele de baza pe care sa construi aceasta lume moderna de care nu simt atat de atasati.

Si lucrurile nu se opresc aici. De cele mai multe ori, cel care ajunge primul undeva trebuie sa-si ceara scuze in numele celui intarziat. „Imi pare rau. Dan intarzie, asa ca trebuie sa amanam sedinta pentru doua ore. Dar stati, lipseste si Corina. Trei ore ”. Iar cand, intr-un final acestia isi strecoara capetele prin decizie usii, se comporta de parca ar fi asistat la discutiile tinute in lipsa lor. Dau aprobator din cap si rad zgomotos la glumele care au inceput cu cinci minute in urma, fara sa-si dea seama ca ei sunt sursa hazului.

Dar, bineinteles, cea mai rea este scuza universal valabila: „A intervenit ceva”. Niciodata acel „ceva” nu are un nume. Si niciodata nimeni nu intreaba care ar fi. Toti zambesc intelegator si dau din cap: „Nu-i nimic. Stiu cum e ”. Nu, nu stii. Si acum intarziatul are ce gluma sa spuna la petreceri.

Va inchipuiti, asadar cate probleme am avut cand am ajuns cu zece minute inaintea orei la care stabilisem o intalnire cu profesorul, numai ca sa constat ca toti colegii mei erau oriunde, numai in sala respectiva, nu. Dumnealui ma intampinat cu vesnicul sau suras mascat de uriasa mustata si ma intrebat daca am venit singur. Convins ca ceilalti aveau sa ajunga in urmatoarele cinci- ece minute, am hotarat sa-i acopar. „Nu. Am venit mai multi, dar s-au hotarat sa se opreasca la patiseria din colt ca sa cumpere ceva ”.

„Am ajuns sa folosesc si eu ceva-ul! Ar fi bine sa se grabeasca ”, mi-am zis.

Dupa cincisprezece minute si cincisprezece mii de priviri pline de speranta spre usa, domnul profesor si-a scos o tigara din pachet si a zis ca iese pentru cateva clipe. Era Asta! Ultimatumul. Daca ceilalti nu erau prezenti in sala cand avea sa se inarca, ne puteam lua adio de la sfaturile pe care promisese sa ni le impartaseasca. Probabil ca aceea era cea mai lunga tigara fabricata vreodata pentru ca sa intors in sala dupa aproape douazeci de minute numai ca sa constate ca … singurul prezent eram tot eu. Asa ca ma invitat afara si ma pus sa jur ca no sa-l mai rog sa ne ajute la vreun proiect.

„Poate sunt la toaleta” am incercat eu. Nu prea ia placut comentarii si mi-a zis ca sunt la fel de vinovat ca si ei pentru ca incerc sa le acopar spatele. Cu aceste cuvinte apasandu-ma la fel de greu ca atunci cand nu i-am luat un cadou de nastere pisici matusii mele, am pornit spre casa. Cat despre colegii mei, ultima oara cand am auzit de ei, inca oscilau daca sa-si cumpere o merdenea sau o placinta cu mere.

Adevarul este ca nu e deloc placut sa intarzii. Atat pentru tine, cat si pentru ceilalti. Dar la fel de neplacut e sa si ajungi primul, pentru ca trebuie sa gasesti tot felul de scuze penibile pentru ceilalti. Si cum fiecare ceas din lume pare sa arate o ora diferita fata de toate celelalte, nimeni nu sa poata ajunge la fix undeva. Cea mai buna solutie ar fi ca toti sa ajungem imobilizati la pat, sa nu mai trebuiasca sa ajungem undeva la o ora fixa.

Asa ca, daca se intampla sa intarziati undeva, asigurati-va ca ii luati o lui celui care a ajuns acolo inaintea voastra, fie si numai pentru efortul de a va gasi o scuza. Iar dacă ajungeti primii, nu folositi povesti cu toalete. Nu tine!