Miscarea de arta a realismului, care a aparut la mijlocul secolului al XIX-lea, a fost caracterizata prin reprezentarile sale exacte ale vietii de zi cu zi. Artistii s-au straduit sa infatiseze lumea din jurul lor cu adevarat, fara a idealiza subiecte sau scene.
Aceasta miscare a cautat sa conteste conventiile academice de pictura care devenisera din ce in ce mai populare in timpul perioadei romantice a istoriei artei.
In acest ghid, acoperim tot ce trebuie sa stiti despre miscarea de arta Realism, definitia ei, caracteristicile si cei mai cunoscuti artisti ai miscarii.
Ce defineste Realismul Art
Realismul, in sensul cel mai larg, este o miscare de arta , caracterizata prin reprezentarea fidela a realitatii, a oamenilor tipici si a scenelor clasei muncitoare. Artistii din aceasta miscare si-au propus sa-si portretizeze subiectii cu un sentiment de obiectivitate si onestitate, concentrandu-se pe situatii din lumea reala si activitati banale. In loc sa-si idealizeze sau sa romantizeze subiectii, ei i-au descris asa cum erau cu adevarat, in toata existenta lor obisnuita, neinfrumusetata.
Artistii realisti au ales adesea sa evidentieze realitatile dure din viata de zi cu zi. Aceasta a inclus luptele clasei muncitoare, folosindu-si arta pentru a atrage atentia asupra problemelor sociale. Angajamentul fata de adevar si realism social a fost o abatere semnificativa de la temele grandioase si fantastice care au dominat lumea artei in perioada academica si romantica.
Influente istorice si sociale
Miscarea Realism a fost foarte influentata de evenimentele politice si sociale care au avut loc in Europa in aceasta perioada. Ca o reactie la Revolutia Industriala, oamenii au cautat sa se uite inapoi la moduri de viata mai traditionale. Picturile realiste s-au concentrat pe activitatile cotidiene, mai degraba decat pe scene grandioase sau pe figuri eroice. Problemele sociale precum saracia, lupta de clasa si nedreptatea au fost adesea evidentiate in arta lor.
Impactul Revolutiei Franceze din 1848 asupra realismului Art
Revolutia Franceza din 1848 a avut o influenta profunda asupra miscarii artistice a realismului. Revolutia, care a marcat o schimbare semnificativa a puterii politice de la burghezie la clasa muncitoare, a amplificat inegalitatile societale si luptele pe care artistii realisti au cautat sa le infatiseze. Pe masura ce revolutia s-a desfasurat, artistii au fost atrasi din ce in ce mai mult de reprezentarea realitatilor dure ale vietii de zi cu zi, asa cum au fost experimentate de omul obisnuit.
Revolutia a servit ca un catalizator pentru artisti pentru a respinge reprezentarile fantastice, idealizate ale vietii, care erau caracteristice romantismului, si, in schimb, sa se indrepte catre o reprezentare mai sincera a realitatii. Aceasta abordare a fost esentiala in evidentierea problemelor sociale si politice ale epocii. Realismul a fost, prin urmare, nu doar o miscare de arta, ci un mediu pentru comentariul social.
Realism si arta academica
Pentru a intelege istoria miscarii Realism, trebuie sa ne uitam la scena artistica in schimbare din Franta in secolul al XIX-lea. Pana la mijlocul secolului al XIX-lea, productia de arta plastica a fost in mare parte centralizata la Academie des Beaux-Arts din Paris. Aceasta institutie, cu un juriu de pictura apreciat, ar aproba arta sa fie prezentata in saloanele lor. Arta produsa in aceasta perioada a facut parte din miscarea de arta academica . Academia nu numai ca a judecat, dar a educat artistii cu privire la ceea ce ei considerau ca fiind tehnici, metode si subiecte adecvate, care le oglindeau pe cele ale vechilor maestri. Ei aveau reguli stricte despre ceea ce artistii erau predati, cum ar fi anatomia si studiul dupa modele live. Academia a stipulat, de asemenea, o ierarhie a genurilor, pictura de istorie si portretele au fost clasate la nivel inalt, in timp ce peisajele si naturile moarte au fost clasate la fel de jos.
Romantism si realism
Miscarea Romantismului a aparut in Europa in aceeasi perioada cu miscarea Realista. Romantismul, care a subliniat individualismul, sublimul si a glorificat trecutul a contestat stilul neoclasic favorizat al Academiei. Cu toate acestea, arta academica a cautat sa combine elemente atat din stilul neoclasic, cat si din stilul romantic.
Realismul, pe de alta parte, s-a indepartat complet de estetica si stilul romantismului. Artistii romantici au avut tendinta de a descrie natura in forma ei cea mai dramatica, evocand emotii de uimire si teroare, in timp ce artistii realisti erau mai preocupati de surprinderea aspectelor banale, de zi cu zi, ale vietii. Romantismul s-a concentrat pe sublim, fantastic si supranatural, adesea cu un sentiment de nostalgie pentru un trecut mitic. In contrast puternic, realismul s-a concentrat pe prezent si pe obisnuit, evitand orice forma de exagerare sau efect dramatic. Aceasta divergenta a fost mai mult decat stil si tema; a fost o reflectare clara a prapastiei societale si culturale ale vremii, marcand o schimbare semnificativa in modul in care artistii au inteles si au portretizat lumea din jurul lor.
Realismul ca forta perturbatoare
Miscarea Realism a cautat sa perturbe si mai mult acest status quo, cu angajamentul lor de a portretiza scene realiste si de a contesta conventiile preexistente despre ceea ce era subiectul potrivit pentru arta. Ei au privit viata de zi cu zi si au observat activitatile banale ca inspiratie pentru munca lor. Acest sentiment a fost alimentat de consecintele Revolutiei Franceze, deoarece artistii au ales sa nu adere la portretizarea preferata a productiilor culturale franceze de catre institutiile aprobate de monarhie.
Spre deosebire de asteptarile Academiilor cu privire la artistii care portretizeaza subiecte nobile prin istorie sau picturi religioase, Gustave Courbet, un artist realist remarcabil, a sfidat aceste norme. A pictat cu pensule aspre, infatisand conditiile dure de munca ale celor saraci din viata.
Miscarea impresionismului si Salon des Refuses
Urmand indeaproape pe urmele realismului, impresionismul a aparut in anii 1860. A fost o miscare de arta radicala care a continuat sa provoace traditiile academice. Artistii impresionisti , inspirati de angajamentul realistilor de a descrie viata si peisajele moderne, si-au insuflat arta cu un stil nou, vibrant, care a cautat sa surprinda efecte trecatoare de lumina si culoare in peisaje, peisaje marine si porturi.
Impresionistii erau un grup de artisti din Paris care erau nemultumiti de regulile stricte ale Academie des Beaux-Arts. Ei si-au propus sa surprinda lumea asa cum au vazut-o, nu asa cum a fost descrisa in scenele istorice sau mitologice, ci asa cum a aparut in viata de zi cu zi, pictand adesea en plein air (in aer liber) pentru a capta lumina si starea de spirit schimbatoare din imprejurimile lor.
Unul dintre punctele de cotitura ale miscarilor realiste si impresioniste a fost Salon des Refuses din 1863. Salonul, o expozitie oficiala de arta sponsorizata de guvernul francez, a fost esentiala pentru lumea artei pana la mijlocul secolului al XIX-lea in Franta. Cu toate acestea, in 1863, Salonul a respins un numar mare de lucrari contemporane, inclusiv pe cele ale lui Edouard Manet, o figura cheie in tranzitia de la realism la impresionism. Lucrarile lui Manet, impreuna cu altele respinse de Salon, au fost ulterior prezentate in Salon des Refuses („Expozitia respingatilor”), infiintata de imparatul Napoleon al III-lea pentru a-i linisti pe artisti.
Aceasta expozitie a permis publicului sa judece singur aceste lucrari. In timp ce multi spectatori au ridiculizat picturile neconventionale, ele au marcat totusi o schimbare semnificativa a opiniei publice. Acest eveniment a pregatit scena pentru dezvoltarea ulterioara a miscarilor de arta moderna. Prin urmare, artistii au inceput sa se desprinda de conventiile academice, deschizand calea pentru evolutia artei asa cum o cunoastem astazi.
Caracteristici
Principala caracteristica definitorie a artei realismului este concentrarea ei pe angajamentul sau de a descrie viata, asa cum a trait-o clasa muncitoare. A existat, de asemenea, un accent nou pe reprezentarea peisajelor, care, ca gen, a fost considerata a fi „mai putin savanta” decat picturile de istorie sau portrete de catre academii. Aceasta miscare a fost condusa de dorinta de a arata realitatea asa cum este cu adevarat, fara nicio infrumusetare sau idealizare.
Realism social mai degraba decat realism vizual
Picturile realiste sunt cunoscute pentru calitatea lor reala, reprezentativa . Cu toate acestea, artisti proeminenti, cum ar fi Courbet, nu au fost remarcati in mod special pentru atentia acordata detaliilor fine sau marginilor moi, care contribuie la lucrari de arta cu aspect mai foto-realist. Aceste atribute au fost asociate cu invataturile academiei, ceea ce Courbet nu a fost in mod special interesat sa incerce sa imite.
In timp ce miscarea de arta Realism a descris subiecte cu lumina precisa si culori realist dezactivate, care nu au fost subliniate pentru un efect dramatic sau estetic, atentia la detalii in texturile pielii, tesaturile si elementele peisajului nu a fost la fel de pronuntata ca in arta academica. Arta din miscarea Realism are un aspect dur caracteristic, in comparatie cu arta romantica sau academica.
Aceste caracteristici pot contracara asteptarile cu privire la ceea ce inseamna „realismul” pentru un privitor. Realismul, in incercarea de a portretiza un subiect in mod realist, a fost scopul si efortul artistilor cu secole inainte de miscarea Realismului din secolul al XIX-lea. Acest lucru este evident in Renastere si in special in Inalta Renastere . Cu toate acestea, arta din miscarea Realism a fost puternic impregnata de ideile politice si sociale ale vremii. Artistii din aceasta miscare au parut sa picteze cu tehnici care le-au oferit un sentiment de inmediatie pentru a surprinde realitatea subiectului lor, mai degraba decat sa foloseasca metodele academiilor, care ar fi implicat aplicarea mai multor straturi de glazura delicata pentru a modifica profilele de culoare si pentru a crea umbre moi. pentru a accentua frumusetea subiectilor lor.
In timp ce arta academica a aparut scene istorice inventate si imbunatatite artificial, realismul a ocolit aceste conventii artistice. Miscarea Realism, ca miscare politica, sociala si istorica, este un concept separat de descrierea „realismului” in sensul reprezentarii unei scene cu o atentie atenta la detaliile vizuale.
Gustave Courbet
Una dintre figurile cheie ale acestei miscari, Gustave Courbet era cunoscut pentru angajamentul sau fata de realismul social si pentru refuzul sau de a fi constrans de conventiile academice.
Picturile sale s-au abatut de la portretizarea subiectelor in moduri sublime, sentimentale sau idealizate, ceea ce mergea impotriva conventiilor vremii. Ideile sale socialiste l-au facut o figura controversata la acea vreme. Aceste idei politice au fost influentate de familia sa, bunicul sau a jucat un rol in Revolutia Franceza.
Capodopera lui Courbet a fost pictura intitulata „Imormantarea la Ornans”, care infatisa in detaliu o scena de inmormantare cotidiana a satului. Acest tablou a provocat unde de soc in lumea artei, deoarece era departe de scenele academice ale evenimentelor istorice sau religioase care au fost vazute in mod obisnuit impodobind peretii saloanelor.
Jean-Francois Millet
Millet a devenit faima la mijlocul secolului al XIX-lea. Opera sa a descris adesea viata taraneasca rurala si conditiile de munca, cum ar fi pictura sa intitulata The Gleaners. Aceasta piesa arata trei femei care strang graul ramas de pe un camp, care era considerat o munca inferioara la acea vreme. Munca lui Millet a descris adesea aceste activitati cu demnitate si respect, prezentand o perspectiva diferita asupra vietii celor care au lucrat in conditii dure.
Honore Daumier
Honore Daumier a fost un caricaturist, sculptor si pictor ale carui lucrari au fost asociate cu realismul. Opera sa a criticat adesea clasele conducatoare si burghezia din Franta sa natala.
El este cel mai faimos pentru litografiile sale, care erau caricaturi satirice ale personalitatilor politice si sociale ale vremii. Era cunoscut si pentru picturile sale „realiste” cu oameni obisnuiti care isi desfasoara viata, cum ar fi Vagonul de clasa a treia, care infatiseaza un vagon de tren inghesuit, plin de pasageri, si Rue Transnonain, care ilustreaza consecintele unui raid al politiei intr-un imobil. cladire.
Camille Corot
Predominant un artist peisagist, Corot a produs o multime de lucrari de-a lungul vietii sale. Camille Corot a fost implicat in dezvoltarea miscarii Realism in arta, deoarece s-a concentrat pe pictarea peisajelor sale din viata. Parerile sale au fost descrise ca o incercare de a surprinde frumusetea naturii fara a o idealiza, cum ar fi in pictura sa Podul Pontoise, care este o reprezentare panoramica a unui pod si a unui rau din apropiere.
Corot sa bucurat de o reputatie pozitiva pe masura ce cariera sa artistica a progresat si a fost promovat ca ofiter la Salonul de la Paris in 1867, dupa ce a fost membru al juriului timp de 20 de ani.
Realism si pictura de peisaj
Unul dintre efectele miscarii Realism asupra artei a fost ca a incurajat un val de pictori sa reprezinte peisaje in picturile lor. Accentul pe acest gen a fost inedit, deoarece majoritatea miscarilor anterioare aveau ca scop sa infatiseze oameni si povesti importante. Deoarece miscarea sa concentrat pe adevar si acuratete, pictorii au cautat sa surprinda scene din natura cat mai precis posibil.
Peisagistul realist francez Corot a fost un pionier in acest domeniu. Era cunoscut pentru capacitatea sa de a picta in aer liber, captand lumina intr-o maniera fara precedent.
Scoala de pictori Barbizon s-a dezvoltat in Franta in jurul anului 1830 si a fost puternic influentata de miscarea Realism. Artistii de la aceasta scoala s-au angajat sa picteze scene naturale si peisaje cu lumina si culoare precise. Acest grup de pictori includea Millet, Theodore Rousseau si Narcisse Diaz de La Pena, care au pictat lucrari de peisaj in incercarea de a portretiza realitatea cat mai exact posibil.
Dupa standardele academiilor din Franta, pictura de peisaj era un gen mai modest, in comparatie cu genul mai savant al picturii de istorie. Cu toate acestea, pictorii Realismului au ales sa se concentreze mai degraba pe frumusetea naturii decat pe scene idealizate, ceea ce a permis picturii peisajului sa castige mai mult respect. Miscarea impresionista care a urmat realismului a fost, de asemenea, puternic influentata de aceasta concentrare asupra peisajelor.
Realism si probleme sociale
Miscarea Realism a fost asociata si cu problemele sociale ale vremii. Courbet, in special, si-a folosit munca pentru a aborda evenimente contemporane precum foametea si saracia. Tabloul sau The Stonebreakers infatisa doi tarani care lucrau pe un camp. Acest tablou a devenit o emblema a protestului social, deoarece prezenta realitatile dure ale vietii taranesti rurale.
Miscarea Realism a fost, de asemenea, esentiala in atragerea atentiei asupra problemelor sociale si politice, cum ar fi sclavia si inegalitatea. Daumier sa concentrat in mod special pe criticarea acestor nedreptati prin lucrarile sale.
Pictorii realismului nu au fost doar activi din punct de vedere politic in lucrarile lor, ci si in modul in care isi traiau viata. Courbet a fost un socialist cunoscut si a participat activ la demonstratii pentru justitie sociala si reforme politice, in timp ce Daumier a fost arestat pentru criticile sale la adresa guvernului francez.
Arta realista vs. arta realista
Arta realista este o descriere a miscarii artistice, in timp ce arta realista ar putea fi o descriere a unei opere de arta individuale, care nu are neaparat caracteristicile care o definesc ca facand parte din miscarea artistica a secolului al XIX-lea. Arta din miscarea Realism se caracterizeaza prin concentrarea pe viata de zi cu zi si prin respingerea reprezentarilor idealizate sau romanticizate ale lumii. In schimb, arta realista poate sa nu aiba aceste caracteristici, dar infatiseaza o reprezentare credibila si detaliata a realitatii.
Realism vs. Hiperrealism
Hiperrealismul, desi adesea confundat cu realismul, este o miscare artistica distincta. Realismul este o miscare sociala care se concentreaza pe portretizarea banalitatii realitatii, in timp ce hiperrealismul se concentreaza pe crearea de lucrari care arata aproape ca fotografii.
Pictorii hiperrealisti folosesc tehnologia pentru a crea reprezentari incredibil de precise si realiste ale subiectilor lor. Ei folosesc o varietate de tehnici precum aerografia, manipularea digitala si realismul foto pentru a crea lucrari care nu se pot distinge aproape de fotografii. Miscarea hiperrealismului este o miscare artistica mai recenta, in care artistii folosesc fotografia si software-ul digital, cum ar fi Photoshop, pentru a mari referintele lor pentru a surprinde fiecare detaliu. In timp ce realismul este o miscare din secolul al XIX-lea, care a aparut ca o reactie impotriva portretizarii idealizate a subiectelor din romantism si arta academica.
Impact de durata
Realismul a deschis calea pentru o arta mai constienta din punct de vedere social. Artistii de mai tarziu si-au folosit lucrarile pentru a atrage atentia asupra problemelor sociale. Mostenirea realismului poate fi vazuta si astazi in lumea artei. Multi artisti contemporani isi folosesc lucrarile pentru a explora si comenta situatii din lumea reala.
Vincent van Gogh, artistul post-impresionist si-a inceput cariera pictand subiecte realiste, cum ar fi muncitorii tarani, inainte de a trece la crearea unor lucrari mai expresive si mai intense din punct de vedere emotional. Acest lucru evidentiaza modul in care miscarea Realism a pus bazele miscarilor artistice ulterioare, inspirand artistii sa exploreze noi moduri de a descrie realitatea.
Arta realismului este acum celebrata pe scara larga pentru angajamentul sau fata de obiectivitate si veridicitate, precum si pentru concentrarea pe viata de zi cu zi si pe problemele sociale. A devenit o piatra de temelie a istoriei artei moderne, o marturie a puterii artei de a dezvalui frumusetea vietii obisnuite si adevarul conditiei umane.
