Arta de a practica Taijiquan isi are radacinile in filosofia daoista si in artele martiale, cu cateva influente din practicile budiste si shaoline. In general, miscarile si posturile sunt denumite dupa evenimente si termeni filosofici si esenta acestui sport “Qi” poate fi aplicata in stiintele medicale si spirituale. Acest sport este, de fapt, reprezentarea fizica a simbolurilor daoiste, Yin-Yang, iar studiul practicarii acestui tip de arte martiale este cea mai buna metoda de a invata despre simbolurile si conceptele filosofiei chineze. In lumea noastra moderna, taijiquaneste un sport foarte respectat si practicat in China, dar si in Europa.

Chiar daca este intens promovat si sustinut in China (in aceasta tara organizandu-se competitii de inalt nivel si chiar seminarii de predare intensa), majoritatea persoanelor practica, in general, taijiquan pe strada, nu neaparat in orele gratuite pe care le ofera statul chinez. Acest lucru se intampla pentru ca cei mai multi practicanti cred ca adevarata esenta a acestei arte – sport, e reprezentata chiar de strada, acolo unde se impletesc teoria, filosofia si practica.

Sportul taijiquaneste mai intens exersat de persoanele tinere, cu flexibilitate si forta foarte bune, iar optiunea pentru strada este facuta mai ales de seniori care dau dovada de aptitudini fenomenale, date de experienta si practica. Acest tip de arte martiale este perceput ca fiind unul in care se impletesc forta fizica si taria spirituala, in momentul in care energia interna a individului este activata. In general, miscarile sunt destul de line si pliabile, dar explozive din punctul de vedere al cantitatii de energie investita.

“Cel mai tandru gest din lume poate sa infrunte cel mai dur lucru din lume. Cel care nu are substanta patrunde acolo unde nu mai este loc” spune un proverb chinezesc, pentru a sublinia natura acestui sport.

Miscarile specifice ale sportului taijiquanimplica, in principal, toate grupele musculare si are un efect extrem de benefic asupra sanatatii generale a organismului, asupra fortei si a flexibilitatii. Conceptul de baza este dat de antrenarea corpului si a mintii astfel incat sa se poata purta ca un tot, intr-o maniera coordonata si echilibrata. Practicat corect, acest tip de arte martiale te ajuta sa-ti pastrezi elasticitatea si flexibilitatea articulatiilor, dar si sanatatea ta mentala.

La un nivel mai ridicat, un asemenea sport este perceput si practicat ca un exercitiu al mintii de a te pastra calm, relaxat si, in acelasi timp, concentrat, pentru a putea lasa ca energia benefica “Qi” sa-ti parcurga constant intreg organismul. Ca forma de arte martiale, taijiquan dezvaluie o energie intrinseca exploziva, miscarile fizice fiind foarte blande si calme, dar extrem de concentrate in energie. Taria acestei energii vine din interior, de aceea loviturile pot cauza chiar moartea daca nu sunt practicate corect. Prin stabilirea comuniunii perfecte intre minte si corp, prin pastrarea calmului, prin relaxare, poti ajunge chiar sa anticipezi miscarile adversarului (cu mult timp inainte).

Exista 5 stiluri diferite – fiecare numite dupa familia chineza care l-a dezvoltat – de taijiquan:

Chen-style, initiat de familia Chen Wangting (1580–1660)

Yang-style, initiat de familia Yang Lu-ch’an (1799–1872)

Wu- or Wu/Hao-style, initiat de familia Wu Yu-hsiang (1812–1880)

Sun-style, initiat de familia Sun Lu-t’ang (1861–1932)

Wu-style, initiat de Wu Ch’uan-yu (1834–1902) si de fiul sau Wu Chien-ch’uan (1870–1942)

Majoritatea acestor stiluri au, in principiu, aceeasi baza teoretica, ele diferind din perspectiva abordarii antrenamentelor fizice. Din punctul de vedere al popularitatii, cele mai indragite sunt, in ordine, Yang, Wu, Chen, Sun, si stilul Wu/Hao.

In momentul de fata exista o multitudine de stiluri si abordari, dar cele recunscute pe plan international si practicate in competitii sunt cele 5 stiluri taijiquan enumerate mai sus. Pe langa aceste stiluri recunoscute, mai exista altele doua, nou integrate in competitii: stilul Zhaobao Tai Chi, o “ruda” apropiata a stilului Chen, recunoscut, de curand, de practicantii estici ai acestui sport si stilul Fu, creat de Fu Chen Sung, care a evoluat din stilurile Chen, Sun si Yang si care incorporeaza miscari practicate in Pa Kua Chang. Diferentele intre aceste stiluri variaza in functie de viteza si tipurile de miscari.

In concluzie, aceasta combinatie speciala de arte martiale, budism, arta shaolina si daoism este un fel de a fi si de a te manifesta care iti potenteaza starea de bine fizica si spirituala. Practicat ca arta martiala, acest sport iti cultiva energia interna a organismului tau, pentru a crea acea putere bine controlata, care se materializeaza in forta loviturilor din taijiquan. Pe langa beneficiile pe care le are asupra sanatatii tale fizice si mentale, este un sport care poate fi practicat si in scopuri de autoaparare, practicantii putand ajunge, prin exercitiu si experienta, sa prevada miscarile adversarului cu lejeritate. De asemenea, aplicarea conceptelor Yin and Yang, in viata de zi cu zi, reprezinta dovada vie a faptului ca omul este facut sa se adapteze si sa evolueze constant pentru a contrabalansa schimbarile la care este supus.