Socialismul este prima faza, inferioara, a formatiei social economice comuniste, care ia locul capitalismului. Incercari de a crea o teorie socialista au fost facute si in perioada care a precedat lui K. Marx. Dar toate aceste teorii au fost nestiintifice, utopice, deoarece autorii lor nu intelegeau rolul istoric al proletariatului si trageau concluzia cu privire la transformarea socialista nu din analiza legilor sociale obiective, ci din consideratii abstracte asupra faptului ca ar fi de dorit si ar fi util sa se treaca la societatea socialista. Numai K. Marx si F. Engels au creat teoria socialismului stiintific, aratand ca inevitabilitatea socialismului este determinata de dezvoltarea contradictiilor de neimpacat ale societatii capitaliste, ca numai proletariatul, in alianta cu taranimea va rasturna pe cale revolutionara puterea capitalistilor si va construi societatea socialista. Vladimir Ilici Lenin a dezvoltat teoria socialismului stiintific, dovedind posibilitatea victoriei revolutiei socialiste si a constririi societatii socialiste, la inceput in cateva tari capitaliste sau chiar intr-o singura tara capitalista.

Sub conducerea Partidului Comunist, proletariatul din Rusia, in alianta cu taranimea muncitoare a infaptuit revolutia socialista victorioasa. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, pe calea dezvoltarii socialiste au pasit popoarele dintr-o serie de tari din Europa si Asia.

In opozitie cu capitalismul, a carui baza economica o formeaza proprietatea privata, baza economica a societatii socialiste o formeaza proprietatea colectiva asupra mijloacelor de productie, existand doua forme de proprietate: proprietatea de stat, bun al intregului popor si proprietatea cooperatist-colhoznica, proprietatea colhozurilor si a uniunilor cooperatiste. Pe baza proprietatii sociale se creaza noi relatii de productie intre oameni, relatii de colaborare tovaraseasca si de ajutor reciproc. Si in societatea socialista proprietatea sociala asupra mijloacelor de productie presupune existenta proprietatii personale individuale asupra articolelor de consum, pe care oamenii muncii le obtin in cantitati tot mai mari datorita cresterii rapide a productiei.

Intreaga viata economica a societatii socialiste este dirijata prin planul economic de stat. Pe baza proprietatii sociale, are loc o crestere a fortelor de productie ale societatii fara precedent in istorie, prin ritmul si prin posibilitatile sale nemarginite. Economia socialista se dezvolta in directia satisfacerii tot mai depline a nevoilor materiale si culturale ale tuturor membrilor societatii, in directia cresterii si perfectionarii continue a productiei pe baza tehnicii celei mai avansate. Dezvoltarea economiei nationale socialiste se desfasoara pe baza cresterii cu precadere a productiei mijloacelor de productie.

Intrucat in socialism este lichidata proprietatea privata, nu exista clase exploatatoare, nu exista exploatare iar societatea este formata din clase prietene: proletariatul, taranimea colhoznica si patura sociala a intelectualitatii. Deosebirile esentiale dintre clasa muncitorilor si cea a taranilor, dintre oamenii muncii intelectuale si oamenii muncii fizice se sterg treptat, pe masura ce societatea inainteaza spre comunism. In societatea socialista, munca omului, aptitudinile sale personale determina locul sau in societate. Munca, fiind o datorie si o chestiune de onoare pentru fiecare cetatean capabil de munca, devine sursa de dezvoltare a tuturor aptitudinilor fizice si spirituale ale omului. Principiul repartitiei dupa munca, aplicat in socialism tine seama in mod just, in conditiile primei faze a societatii comuniste, de interesele personale si de cele sociale ale oamenilor muncii

Baza politica a societatii socialiste o formeaza statul dictaturii proletariatului, care este principalul instrument al construirii socialismului si comunismului. Statul socialist este un adevarat stat democratic, care acorda tututror oamenilor muncii cele mai largi posbilitati de a participa la conducerea statului. Forta indrumatoare a societatii socialiste este partidul clasei muncitoare, care se conduce dupa teoria marxist-leninista. Procesul trecerii de la capitalism la socialism este extrem de complex, de variat si, in conditii istorice concrete diferite, se desfasoara in forme diferite. Fiecare natiune care paseste pe calea socialista va aduce un specific intr-o forma sau alta a democratiei, intr-o varietate sau alta a dictaturii proletariatului, intr-un ritm sau altul al transformarilor socialiste ale diferitelor laturi ale vietii sociale.

Dar, cu toata importanta particularitatilor nationale, procesul revolutiei socialiste si al constructiei socialiste se bazeaza pe o serie de legi principale, proprii tuturor tarilor care pasesc pe calea socialismului: conducerea oamenilor muncii de catre clasa muncitoare al carei nucleu este partidul marxist-leninist, in infaptuirea intr-o forma sau alta a revolutiei proletare si in instaurarea intr-o forma sau alta a dictaturii proletariatului; alianta clasei muncitoare cu masele principale ale taranimii si alte paturi ale oamenilor muncii; inlocuirea proprietatii capitaliste prin proprietatea socialista; transformarea socialista a agriculturii; dezvoltarea planificata a economiei nationale; infaptuirea revolutiei socialiste in domeniul ideologiei si al culturii; lichidarea asupririi nationale; apararea cuceririlor socialismului impotriva tentativelor dusmanilor interni si externi; infaptuirea politicii internationalismului proletar.

Socialismul de catedra este denumirea data in sens ironic unui curent existent printre profesorii si economistii burghezi, care speculand frazeologia socialista promovau de la catedre universitare teorii apologetice despre integrarea pasnica a capitalismului in societatea socialista. O caracteristica a acestui curent este inlocuirea cercetarii economice prin rationamente idealist-reactionare despre scopuri morale, norme de drept, etc. Acest curent a cunoscut cea mai mare raspandire la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX in Germania, unde reprezentantii lui se straduiau sa denatureze marxismul si sa-l adapteze intereselor burgheziei. In Rusia, o varianta a acestui curent a fost asa-numitul marxism legal.