Daca inima voastra a vibrat macar o data in viata la auzul acordurilor muzicii formatiei britanice The Beatles, daca considerati ca aveti suficianta rabdare si suficient timp pentru a urmari de la un capat la celalalt un film-metafora de aproximativ doua ore incarcat de simboluri, pe alocuri dificil de inteles, insa de o frumusete uluitoare, va recomand cu caldura pelicula regizata de catre Julie Taymor -„Across the Universe”. Chiar si pentru simplul motiv ca este altceva decat tot ceea ce ati vazut pana acum pe marele ecran, debordand de sensibilitate, emotie si originalitate.

„Across the Universe” este un musical care nu prea seamana a musical, o drama cu mesaj anti-razboi, un film de dragoste si nu in ultimul rand un fel de a saptea arta care le inglobeaza pe toate celelalte sase deoarece muzica, dansul sau pictura se imbina armonios si te transpun intr-o lume de poveste, in care iti poti lasa mintea sa colinde libera si nestingherita si in care nu mai exista moarte, distrugere, violenta sau ura, ci numai sunet, miscare sau culoare…

Rolul de a transmite cat mai convingator mesajul filmului a fost incredintat unor tineri actori de perspectiva precum Evan Rachel Wood ( pe care ati urmarit-o alaturi de Edward Norton in filmul „Down in the valley”) sau Jim Sturgess (cunoscut publicului din tara noastra din recent aparutul “21: Sansa vietii lui – 21“), insa pe parcursul derularii peliculei veti fi uimiti sa ii descoperiti in roluri episodice pe Salma Hayek, Joe Cocker sau Bono, solistul formatiei U2.

Un alt lucru care m-a frapat a fost acela ca toate prenumele personajelor principale sunt inspirate din melodiile celebrei formatii The Beatles, melodii ce apar ca un laitmotiv pe tot parcursul derularii filmului si care constituie un fundal si o justificare pentru toate evenimentele dramatice sau mai putin dramatice ce se petrec in viata lui Jude, Lucy, Max, Sadie, Jo-Jo sau Prudence ( va amintiti probabil titlurile catorva cantece ale trupei de rock-and-roll din Liverpool, care a revolutionat muzica in perioada anilor ‘60-’70 cand se petrece actiunea respectivului film si care a generat o adevarata isterie in randurile tinerilor din lumea intreaga: “Hey, Jude”, “Let it be”, Dear Prudence”, “Sexy Sadie”, “Lucy in the sky with diamonds”, “All you need is love” sau “I want to hold your hand”).

Ar fi dificil de rezumat in cateva cuvinte ideea complexa care a stat la baza scrierii acestui scenariu, dar se poate spune ca actiunea se centreaza pe viata a doua personaje principale: un baiat pe nume Jude, crescut de o mama singura, care este nevoit sa lucreze pe un santier naval din Anglia pentru a se putea intretine si care pleaca spre Statele Unite ale Americii cu scopul de a-si cauta tatal biologic si o fata pe nume Lucy Carrigan, nascuta intr-o familie americana aristocratica, rasfatata, ferita de greutatile vietii, care ia pentru prima data contact cu realitatea dura atunci cand iubitul ei Daniel este ucis in razboiul din Vietnam. Chiar din genericul filmului sunt puse in valoare deosebirile de mentalitate si de temperament dintre cele doi protagonisti, deosebiri care insa nu ii impiedica sa dezvolte sentimente profunde si sincere unul fata de celalalt si care, departe de a-i desparti, reusesc sa ii aduca impreuna ca doua jumatati ale aceluiasi mar ce se completeaza reciproc: Jude sta pe malul marii, priveste pierdut valurile si fredoneaza o melodie lenta si romantica a aceleiasi formatii The Beatles, ceea ce indica o fire meditativa si idealista de artist in devenire in vreme ce chipul lui Lucy este infatisat pe fundalul desfasurarii unor revolte violente de strada impotriva razboiului din Vietnam si al unui cantec alert si zgomotos al beatlesilor, ceea ce indica o fire vulcanica, exuberanta, efervescenta si plina de viata.

Traducerea romaneasca a titlului „Across the Universe” ( el insusi titlul unei melodii a trupei The Beatles) si anume „Un cantec strabate lumea” mi s-a parut foarte inspirata deoarece la urma urmei exact asta a insemnat formatia din Liverpool pentru existenta oamenilor de pretutindeni din acele vremuri tulburi si pana astazi: un sunet pe care oamenii au traiat, au murit, au iubit, au urat, au suferit, au fost dezamagiti, au sperat si au invatat ce inseamna adevaratele valori ale existentei. In film oamenii mor in razboi sub ploaia de gloante, sub senilele tancurilor sau in bubuitul exploziilor pe melodia “Let it be”, sufera din iubire neimpartasita pe melodia “Dear Prudence”, isi manifesta nevoia de apropiere pe melodia “I want to hold your hand”, protesteaza impotriva pierderii absurde de vieti omenesti intr-un conflict stupid si lipsit de cauza pe melodia “Strawberry fields forever” si mai ales se iubesc unii pe altii pe melodia “All you need is love”, cu care de altfel se si incheie pelicula, servind ca fundal pentru emotionanta reintalnire a celor doi tineri indragostiti Lucy si Jude si totodata ca o concluzie a intregului discurs cinematografic.

Exista in acest film si cateva scene care vi s-ar putea parea ilogice, grotesti sau rupte din context, dar rolul lor este unul pur metaforic si trebuie interpretate ca atare. De exemplu atunci cand eroii principali ajung la un fel de circ alegoric in aer liber, cu acrobati, clovni si dansatori, in care imaginile par desprinse din povestea pentru copii “Vrajitorul din Oz”, atunci cand trupurile goale si sculpturale sau chipurile fara corp ale unor femei plutesc pe apa, ceea ce m-a dus cu gandul la un tablou de Picasso sau Chagall sau atunci cand talentatul pictor Jude realizeaza un fel de tablou fantasmagoric pe perete din niste capsune batute in cuie din care curge sucul rosu la fel ca sangele americanilor morti pe campurile de lupta din Vietnam.

Ultimul lucru pe care vreau sa il adaug este faptul ca nu intamplator Jude este originar din orasul britanic Liverpool la fel ca si formatia The Beatles.

Iar in loc de concluzie o sa inchei comentariul meu la un film caruia eu ii dau din suflet nota 10 pentru ideile excelente cu care a jonglat si pentru mesajul pe care l-a transmis cu cateva cuvinte rostite de cantaretul la chitara negru Jo-Jo: “Muzica este singurul lucru care mai are sens. Daca e destul de tare, tine demonii la distanta”.