10 cele mai proaste filme din saga James Bond

Putin sau nimic nu a functionat in aceasta poveste fara suflet, povestita destul de stangaci de Marc Forster si interpretata cu absoluta reticenta de un Craig incapabil sa genereze nici macar ceva asemanator chimiei cu Olga Kurylenko. Slava Domnului ca urmatorul pas al lui Bond in cinematograf, „Skyfall”, a depasit acest esec in cel mai puternic si excelent mod posibil, stergand cu o lovitura de stilou amintirea acestui mare mic dezastru.

“Carcatita”

Desi este intotdeauna de preferat sa ai cardul moderatiei atunci cand analizezi un film, cazuri precum „Octopussy” nu lasa alta alternativa decat acceptarea inevitabilului. Totul sau nimic. Dragoste sau ura. Ovatie sau huiduiala. Triumf sau esec. Dupa dezamagitorul „Moonraker” si neregulat „For Your Eyes Only”, Roger Moore’s Bond a certificat orele joase in care s-a trezit cu un film care, cu exceptia scenelor de actiune pe cat de stralucitoare, pe atat de punctuale, s-a miscat neobosit intre succes si dezastru. Din pacate, balanta a ajuns in mare parte in favoarea celei de-a doua optiuni, neputand suporta greutatea unor momente atat de ridicole precum Moore imbracat in clovn, o metafora perfecta pentru ceea ce a fost intotdeauna „Octopussy”:

„A View to a Kill”

Dupa ce a avut un inceput foarte notabil ca James Bond cinematografic in „Live and Let Die”, „The Spy Who Loved Me” si „The Man with the Golden Gun”, vremea lui Roger Moore ca 007 a inceput o coborare periculoasa cu propuneri ca neregulate precum „Moonraker”, „For Your Eyes Only” si „Octopussy”, incheind calatoria la aceeasi inaltime a noroiului cu „A View to a Kill”.

Cu o intriga foarte plictisitoare, umor legat cu siguranta de ridicol, raufacatori fara nici un pic de carisma, o coloana sonora oribila, scene de actiune filmate fara nici un fel de inspiratie si, mai presus de toate, un Moore care era (prea) batran pentru a urma In front. al acestui tren, „A View to a Kill” ramane punctul de jos al unei saga care, din fericire, a reusit sa ramana pe picioare. Si aceasta fotografie artistica este una dintre cele care doare cu adevarat.

‘Spectru’

Cu excelentul ‘Skyfall’, agentul 007 a ajuns pe cer bazat pe cinema pur, drama inteligenta si o profunzime psihologica necunoscuta atunci cand isi trateaza personajele. Si acolo a aparut barul. Urmatorul pas a trebuit sa profite de fundamentele ferm stabilite de predecesorul sau, gasind un loc de joaca mare pentru a se juca in largul sau, un univers cinematografic reconstruit si, in multe privinte, imbunatatit. Pe scurt, „Spectre” a avut totul pentru a-si duce protagonistul putin mai departe sau pentru a-l mentine cel putin in acea stare excelenta de forma. Dar, cu aceasta ocazie, Sam Mendes si Daniel Craig au optat pentru o decizie pe cat de ciudata, pe atat de respectabila si pe cat de curajoasa a fost, din pacate, esuata.

In prima sa ora, „Spectre”, isi misca cartile cu avere, isi echilibreaza virtutile intr-un mod formidabil, mentinand acel ritm elegant si rapid al „Skyfall”, ceva care te face sa crezi ca esti, inca o data, in fata unui Bond peste medie. Povestea curge, dialogurile si evenimentele se dezvolta cu interes, exista actiune, romantism si mici picaturi de umor pana cand, brusc, spectacolul se destrama. Senzatia este aceea a unui tren care, in cel mai bun moment al calatoriei si cu peisaje frumoase la orizont, incetineste incetul cu incetul pana se opreste complet. Mai tarziu, in fata previzibilului focuri de artificii definitive, incepe din nou, da, dar este deja prea tarziu. Categoric,„Spectre” este inca o livrare corecta, dar dezamagitoare avand in vedere precedentul sau cel mai imediat . Cam asta au asteptarile.

„Moonraker”

Fraza care insoteste intotdeauna „Moonraker” este pe cat de socanta, pe atat de atragatoare: James Bond in spatiu. Influenta directa a unui succes comercial la fel de coplesitor precum cel obtinut in acei ani de prima editie din „Razboiul Stelelor” a ajuns sa fie cheie, in rau, intr-una dintre cele mai slabe transe din catalogul Bond. Si mi-as fi dorit ca dezamagirea sa fi venit din cauza excesului si a nerusinarii, dar cel mai trist este ca o face prin cascat si lipsa de pricepere a celor responsabili cu construirea unui dispozitiv de divertisment care poate fi savurat fara prejudecati .

Si, din prologul sau, unul dintre cele mai proaste din intreaga saga, „Moonraker” face greseala grava si de neinteles de a se lua prea in serios de cele mai multe ori, lasand sectiunile cele mai apropiate ca sclipiri izolate de inspiratie autoparodiei. In acele momente, care pot fi numarate pe degetele unei maini, este partea cea mai placuta a unei propuneri care va fi amintita doar pentru imaginea unui 007 imbracat in astronaut. Putina recompensa pentru un film care ar fi putut merge mult mai departe.

‘Mori in alta zi’

Principala problema cu „Die Another Day”, a patra si ultima parte a lui Pierce Brosnan ca James Bond, este ca s-a nascut vizual depasit . Adica, trecerea anilor nu a facut decat sa puna si mai mult degetul pe o rana generata de efectele digitale excesiv de prezente in jurul unui personaj care nu avusese nevoie aproape niciodata de ele. Cel putin, nu asa.

Zgomotul, in acest fel, suna mai mult a zgomot, golurile narative cantaresc mai mult si nici macar o impunatoare Halle Berry nu reuseste sa salveze cea mai mare parte a mobilierului de la naufragiu. Ceea ce ramane, pe scurt, este un film condamnat la imbatranire din prima clipa, complet incapabil sa supravietuiasca acelor ceasului. Curios ca Legatura cu cea mai mare anxietate de a fi actual a ajuns sa fie una dintre cele mai invechite.

‘Niciodata sa nu spui niciodata’

Este „Never Say Never Again” un film prost? Absolut. Este mai jos de alte versiuni ale saga precum ‘Live and Let Die’, ‘007: High Voltage’ sau ‘For Your Eyes Only’? Mai mult decat discutabil. Este o bucurie sa te reintalnesti cu Sean Connery in rolul lui James Bond la doisprezece ani de la ultima sa participare la saga? Fara indoiala. Deci, de ce apare atat de jos in aceasta speciala? Rapid si rapid: „Operatiunea Thunderbolt” a fost pe primul loc si a imbunatatit lucrurile. Si ne confruntam cu un remake nedisimulat, care nu a ajuns, in toate sensurile, sa faca referire directa. Nici macar glumele lui Connery nu salveaza filmul de statutul sau de recenzie plictisitoare.

„Lumea nu este niciodata suficienta”

„007: Tensiune inalta”

Nu este ca stacheta lasata de ultima aventura a lui Roger Moore ca James Bond, dezastruosul „A View to a Kill”, ar fi fost prea sus, dar asta nu ar trebui sa scada de la interesantul „007: High Tension”, prima transa cu un Timothy. Dalton care a avut intotdeauna mai multa dragoste din partea criticilor decat a publicului. Fiind pe deplin constienti ca saga avea nevoie de o schimbare urgenta, responsabilii universului cinematografic Bond au decis sa reduca umorul si sa mareasca dozele de actiune, suspans si intriga mai mult sau mai putin clasica intr-un film care a reunit cele mai bune momente ale sale intr-o premiera grozava. jumatate.

Pacat ca durata excesiva, 131 de minute nejustificate, a ajuns sa raneasca o propunere care nu a reusit sa mentina ritmul surprinzator al barelor de deschidere , cedand prea mult spatiu cascatului mereu periculos. In orice caz, tinand cont de memoria generala, nu strica sa profitati de orice posibila oportunitate de a revendica „007: High Tension” ca o transa mai mult decat demna a catalogului Bond.

„Numai pentru ochii tai”

De la luna din deconcertantul ‘Moonraker’ pana la cea mai incitanta actiune din ‘For Your Eyes Only’, una dintre cele mai incitante transe din saga Bond, da, dar si neregulata. Regizat de John Glen si cu Roger Moore mult mai concentrat decat pe uitabilele sale aventuri spatiale, ne aflam in fata unui film care se misca constant intre remarcabil si rutina, ametitor si dezamagitor, virtute recognoscibila si esec exasperant. Pe scurt, o propunere neuniforma in rezultatele sale din care este indicat sa se pastreze un set de scene de actiune cu adevarat reusite , care reprezinta, de departe, punctul forte al unui film care, in orice caz, este cu mult peste predecesorul sau, amintitul anterior. „Moonraker” si continuarea sa directa („Octopussy”).