In anii 1960, in Statele Unite a aparut o miscare artistica in care propunerea intelectuala era mai importanta decat opera in sine. Erau creatii in care ideea predomina asupra executiei materiale. Astfel, a existat o lipsa de atentie la abilitatile manuale si o lipsa de consideratie estetica in piese. Obiectivul a fost sa impacteze publicul si sa-l faca sa interactioneze activ in cautarea sensului.
Aceasta schimbare si-a avut originile in avangarda europeana, dar s-a consolidat ferm pana astazi unde majoritatea artei se bazeaza pe conceptele pe care le propune fiecare autor.
Secolul al XX-lea a schimbat radical perspectiva asupra artei. Odata cu schimbarile accelerate din lume (cum ar fi revolutia industriala si descoperirile stiintifice), artistii au cautat sa se separe de traditie.
De fapt, avangarda a modificat conceptul a ceea ce ar putea fi inteles ca o opera artistica, promovand libertatea expresiva . Astfel, miscari precum futurismul, cubismul si suprarealismul, printre altele, au pledat pentru transformarea suporturilor, a metodelor si a modului de prezentare a subiectivitatii.
Una dintre marile revolutii ale acestei perioade ii corespunde Fountain (1917) de Marcel Duchamp (1887 – 1968), prima opera de arta conceptuala din istorie.
Ca o provocare, artista a cumparat un pisoar si a decis sa-l instaleze intr-o expozitie. Cu acel gest, a incalcat canoanele a ceea ce se astepta de la arta, propunand ca piesa artistica un obiect manufacturat.
Prin urmare, nu mai conta daca artistul a creat cu mainile sale si a folosit elemente care deja existau de la sine, intrucat esential era sa rupa cu ceea ce era definit de academie. Este aparitia „ready made”, obiectul gasit care are sens atunci cand este aranjat de artist.
Influenta lui Duchamp asupra artei moderne a fost vitala, deoarece a devenit un instrument de critica. Cautarea sa a fost legata de transmiterea ideilor si de a-i face pe oameni sa reflecteze , precum si de a juca si de a reinterpreta ceea ce a produs piata.
Aparitia artei conceptuale
Expresia concept art a aparut pentru prima data in Statele Unite in 1961. Artistul Sol LeWitt a fost primul care si-a prezentat postulatele in Paragraphs on Conceptual Art (1967) si Statements on Conceptual Art (1969) . In ele, el a sustinut ca ideea ar trebui sa devina forta motrice a artei . In viziunea sa, artistii conceptuali sunt mai degraba mistici decat rationali, deoarece ajung la concluzii la care logica nu poate ajunge.
Apoi, in 1969, Joseph Kosuth a declarat ca „de la Duchamp, toata arta este conceptuala pentru ca exista doar conceptual”. In acest fel, creatiile devin o provocare mentala, unde cel mai relevant este abordarea lucrarii. Din aceasta cauza, implinirea materiala devine o preocupare de prisos .
De asemenea, artistii au decis sa critice formele traditionale de comercializare , motiv pentru care au dorit sa renunte la considerarea operei lor ca obiect decorativ pentru clientii dispusi sa plateasca multi bani. De atunci, cel mai relevant lucru tine de impactul generat asupra publicului larg.
1. Unul si trei scaune – Joseph Kosuth
Joseph Kosuth (Statele Unite ale Americii, 1945) este unul dintre cei mai relevanti artisti ai miscarii. In munca sa, a decis sa renunte la intentia de a crea ceva frumos. Propunerile lor au incercat sa inteleaga natura artei si sa ofere propuneri analitice .
In 1965 a expus One and Three Chairs , o piesa esentiala pentru a intelege complexitatea reprezentarii . In sala de expozitie a instalat un scaun din lemn, o fotografie a aceluiasi scaun si un afis cu definitia cuvantului scaun.
In acest fel, l-a facut pe spectator sa reflecteze asupra modului in care intelegem lumea, punand intrebarea: ce este un scaun? Este obiectul, definitia sau reprezentarea lui? Astfel, nu s-a jucat doar cu ceea ce intelegem prin arta, ci si cu limbajul ca instrument capabil sa creeze realitatea.
2. Adevaratul artist ajuta lumea dezvaluind adevaruri mistice – Bruce Nauman
Bruce Nauman (1941) si-a inceput cariera cu instalatii dominate de concepte. In cuvintele sale: „arta este ceea ce face artistul in atelierul sau ” . Conform acestei premise, orice propunere poate fi considerata o lucrare, deoarece nu este nevoie de altceva decat de idee.
Intr-o perioada in care productia de masa si lipsa de identitate incepeau sa prolifereze, el a decis sa se joace cu instrumentele propagandei si sa foloseasca acelasi format ca si reclamele comerciale.
Astfel, facand piesa sa cu materiale din lumea moderna impreuna cu idealuri din trecut, el a postulat juxtapunerea culturii inalte si joase. In acest fel, el a demonstrat ca ceea ce este inteles ca arta este deschis posibilitatilor pe care autorul ei este capabil sa le imagineze.
3. Pieza dispersa – Robert Morris
Desi Robert Morris (Statele Unite ale Americii, 1931 – 2018) a fost un artist care s-a remarcat in cadrul minimalismului, a realizat si cateva instalatii conceptuale.
In 1969 a expus Piezadispersa. Intr-o sala de la Galeria Castelli din New York, a distribuit mai multe obiecte produse din sase metale: otel, plumb, zinc, cupru, aluminiu si alama. Au fost create intamplator, deoarece Morris a folosit o moneda si agenda telefonica pentru a defini lungimea, latimea si grosimea.
La randul ei, aranjarea pieselor a depins de spatiu , deoarece atunci cand a fost recreat in 2010, a fost folosita o noua ordine pentru elemente. De fapt, artistul a declarat ca nu era nevoie de ghidul sau pentru a defini acel detaliu, deoarece urma un model aleatoriu.
In acelasi an, a publicat eseul Antiforma , in care sustinea ca opera de arta depinde mai mult de materiale si proces decat de realizarea ei . Din acest motiv, marile sale inspiratii au fost tehnica de picurare a lui Jackson Pollock si tehnica de turnare a lui Morris Louis, pe care a incercat sa le transplanteze in sculptura moderna.
Astfel, in aceasta instalatie a decis sa se joace cu elementele pe care arta minimalista le luase pentru a le expune publicului si a face o aluzie la realitatea contemporana unde domneste efemeritatea si risipa.
4. Global Groove – Nam June Paik
Nam June Paik (Coreea de Sud, 1932 – 2006) a fost unul dintre cei mai mari exponenti ai artei video. Acest stil se caracterizeaza prin utilizarea tehnologiei pentru a crea lucrari in care vizualul si sonorul au prioritate .
In 1964, Paik s-a mutat la New York, unde a inceput sa experimenteze in crearea de sculpturi din televizoare. Mai tarziu, a decis sa se aventureze in colaje sonore , in care a amestecat muzica clasica cu tot felul de zgomote.
In 1973 a expus o instalatie numita Global Groove cu monitoare pe care puteau fi vazute pana la 21 de secvente. Aceasta lucrare a fost comandata de Guvernul Statelor Unite in cadrul apropierii popoarelor. Prin urmare, artista a folosit imagini din diferite culturi , cum ar fi o femeie indiana Navajo cantand la toba, un boxer afro-american, dansuri coreene, dansatori go-go si o reclama Pepsi-Cola.
El a obtinut materialul de la radiodifuzorii publici si decupaje din propriile sale lucrari. In plus, a decis sa adauge efecte cu utilizarea unui sintetizator, astfel incat unele figuri au fost distorsionate, multiplicate si suprapuse. Astfel, a inaugurat o estetica in care se amestecau reclame si videoclipuri muzicale, care ani mai tarziu a fost perfectionata de MTV.
Secventele au fost transmise foarte repede, ceea ce face dificila asimilarea. Cu aceasta, Paik a cautat sa expuna modelul informational modern unde predomina excesul. La inceput, o voce off a spus:
Aceasta este o privire asupra lumii noi care va exista atunci cand vom fi capabili sa sincronizam toate canalele de televiziune.
In acest fel, Paik a anticipat realitatea actuala in care cu un singur clic poti accesa toate informatiile disponibile in retele. Din acel moment, artista a criticat un sistem care impiedica contemplarea si reflectarea a ceea ce se consuma.
5. Urna de la dinastia Han con el logotipo de Coca-Cola – Ai Weiwei
Ai Weiwei (China, 1957) este unul dintre cei mai importanti artisti contemporani din lume. Dupa vizita sa la New York, s-a familiarizat cu readymade-urile , arta pop si asamblarea artistica a lui Duchamp. Aceste influente au fost vitale pentru crearea Urnei dinastiei Han din 1994 cu sigla Coca-Cola .
Titlul indica unirea a doua culturi . Pe de o parte, face aluzie la arta ancestrala a tarii sale cu referire la un vas din dinastia Han (206 i.Hr. – 220 d.Hr.). La aceasta el adauga si elementul culturii populare occidentale , care face aluzie la sistemul de consum si marcile care predomina in lumea moderna.
De asemenea, este o reflectie asupra dinamicii care se genereaza intre traditie si progres . Urna poate fi inteleasa ca un simbol al istoriei chineze, in timp ce logo-ul reprezinta societatea capitalista occidentala.
Un alt aspect important este distinctia facuta in raport cu mestesugurile si arta. In timp ce ceramica chinezeasca avea anumite valori culturale si estetice asociate cu acestea, simbolul Coca-Cola este un semn de cap catre arta pop. Prin aceasta, propria mostenire culturala este etichetata cu un semn occidental . Prin urmare, publicului revine sa analizeze daca valoarea obiectului artistic creste sau sufera odata cu amestecul.
6. Cuace – Olafur Eliasson
Desi arta conceptuala a aparut in anii saizeci, este un stil care este si astazi complet valabil. Acest lucru se vede in instalatiile realizate de artistul Olafur Eliasson (Danemarca, 1967) in care urmareste sa intervina in spatiu si sa apropie oamenii de fenomene naturale precum lumina si apa.
In 2014 la Louisiana Museum of Modern Art (Statele Unite) a expus Cauce , unde a dorit sa transfere mediul exterior intr-un spatiu inchis. Ideea lui a fost sa puna la indoiala experienta de a frecventa un muzeu sau o galerie de arta ca activitate pasiva.
Prin urmare, el a invitat privitorul sa se plimbe prin expozitie pentru a incerca sa asimileze ceea ce inseamna a interactiona cu spatiile in epoca moderna. Este vorba de a te bucura de peisaj si de a te lasa purtat de experienta senzoriala, permitand publicului sa reflecteze la ceea ce a trait.
