Cuibarita pe varful unui platou deasupra apelor Marii Negre, pana acum cateva secole Odesa nu era altceva decat o fortareata naturala formidabila care le-a permis turcilor sa respinga de pana la patru ori asaltul infricosatorilor cazaci trimisi de turci.
Dupa cum a vrut soarta, dupa ani de asedii fara succes, un spaniol, Jose de Ribas, a fost cel care a reusit in cele din urma sa ia acel bastion otoman in fruntea trupelor imperiale ruse. Barceloneanul slabanog sosise la Sankt Petersburg cu zece ani mai devreme, la doar 22 de ani, pentru a se alatura armatei imperiale in cautarea gloriei si aventurii. In acel moment a reusit sa ajunga la gradul de general si tarina i-a incredintat comanda trupelor sale intr-una dintre cele mai dificile misiuni ale vremii: sa ia cetatea Jadzibei, pana atunci inexpugnabila.
Cetatea Jadzibei a cazut, iar pamanturile dintre raurile Nipru si Nistru au devenit parte a imperiului rus, asa cum se reflecta in Tratatul de la Yasski. Cu aceasta, Ecaterina cea Mare tocmai realizase mult asteptatul acces al Rusiei la Marea Neagra.
La 14 septembrie 1789 De Ribas si-a lansat atacul cu sprijinul cazacilor, de data aceasta in slujba imparatesei. Batalia intensa a durat doar 15 minute. In ea au murit 200 de turci pentru doar 5 soldati rusi. Bastionul a cazut si pamanturile dintre raurile Nipru si Nistru au devenit parte a Imperiului Rus, asa cum se reflecta in Tratatul de la Yasski. Cu aceasta, Catherine tocmai obtinuse accesul mult asteptat al Rusiei la Marea Neagra.
La scurt timp, din ordinul insasi tarinei, De Ribas a inceput proiectarea si constructia celui mai frumos oras care da vedere la apele Marii Negre. Figura zvelta a viteazului general, imortalizata intr-o statuie de bronz, prezideaza astazi cea mai importanta strada a orasului, Deribasoscaya, partial pietonala, unde se reunesc cele mai elegante magazine si cele mai bune restaurante si fierbe viata urbana.
Odesa a fost de la origini un oras imperial si a rezistat ca nimeni altul ferocelor dictaturi comuniste care s-au succedat in epoca sovietica. Este suficient sa ne amintim cum inaltatii sai cetateni au coborat in graba cele doua sute de trepte care despart orasul de mare pentru a-i primi ca eroi pe marinarii razvratiti ai vasului de lupta Potemkin, cand vasul a ajuns in port cu toti ofiterii inchisi in santina. Astazi, un ansamblu sculptural emotionant din apropierea portului comemoreaza acea revolta istorica.
Desi Odesa este in prezent un oras ucrainean, are suflet rusesc si emana din toti porii si colturile sale istoria imperiului., precum si o lipsa notabila de entuziasm pentru ceea ce a insemnat Revolutia. Statuile lui o dezvaluie. Una dintre cele mai remarcabile, fireste, este cea a Ecaterinei cea Mare, care ocupa un intreg sens giratoriu pe strada Yekaterinskaya. Chiar langa ceea ce a fost candva cel mai faimos chiosc din Odesa. Condus de un evreu, a incantat cetatenii in anii grei ai represiunii sovietice. Cele mai importante trei publicatii la acea vreme erau „Pravda” („Adevarul”), „Rusia sovietica” si „Munca” („Munca”). Chiosul de ziare obisnuia sa strige in fiecare dimineata: „Nu exista „Adevar”. „Rusia sovietica” s-a terminat si nu mai ramane decat „Munca” pentru doi centi”. Chioscul lui era un loc de intalnire mitic,
Frumosul balcon cu vedere la mare, Bulevardul Primorski, cea mai eleganta promenada din oras, este prezidat de un bust mare al lui Puskin, cea mai mare referinta in literele ruse si creatorul limbii ruse moderne.
O referire la marele poet si pictor Sevcenko, cea mai mare figura istorica din Ucraina si singurul intelectual care a servit ca ucrainean in lungii ani de dominatie rusa, nu putea lipsi in Odesa ucraineana Desi nu a fost niciodata pe placul tarului pentru proclamatiile sale in apararea libertatii si a trait multi ani in exil intr-o baza militara caspica, silueta sa se bucura de o statura incomparabila in Ucraina, asa ca cel mai important Parc din oras ii poarta numele.
Pe de alta parte, frumosul balcon cu vedere la mare, Bulevardul Primorski, cea mai eleganta promenada din oras, este prezidat de un mare bust al lui Puskin, cea mai mare referinta a literelor ruse si creator al limbii ruse moderne. Ilustrul poet a trait in exil doar cateva luni la Odesa -desigur, impotriva vointei sale-, dar avea sa ajunga, ca Unamuno in Fuerteventura, sa se indragosteasca de oras.
In anii comunismului, Odesa a fost un oras pasnic si provincial, dar odata cu dezmembrarea URSS si independenta Ucrainei, a devenit cel mai important port de la Marea Neagra si toate zonele joase ale Cladirilor s-au umplut treptat de magazine, banci, cafenele, terase, restaurante, companii… Acum este un oras cosmopolit care nu se deosebeste cu greu de orice oras mediteranean cu o calitate inalta a vietii. Nu are nimic de-a face cu Don Donetk sau cu celelalte orase rusesti care s-au ridicat impotriva Kievului.
